URICIÚNE uriciuni s. f. 1. Fiintza urita (din punct de vedere fizic); monstru pocitanie pocitura. Ai ajuns... uriciunea pamintului. TEODORESCU P. P. 108. (SHi in forma uriciune) Cind vetzi vedea uriciunea pustiirii stind la locul unde nu se cade sa steie sa shtitzi k aproape este sfirshitul. CREANGA A. 137. Vezi colo pe uriciunea fara suflet fara cuget. EMINESCU O. I 150. 2. (Invechit shi regional) Faptul de a uri dushmanie dispretz; dezgust aversiune. De ce domnilor critici atita uriciune? ALEXANDRESCU M. 257. Unde e dragoste multa E shi uriciune multa. PANN P. V. II 133. Asha sa potoleshti... ceatza uriciunile dushmaniile. PASCULESCU L. P. 124. Variante: uriciúne uraciune (SHEZ. I 250) s. f.