monstru [At: CANTEMIR HR. 360 / Pl: ~nshtri (rar) ~ri (inv sn) ~uri / E: fr monstre lat monstrum] 1 sm Fiintza fantastica sau reala a carei conformatzie iese din comun speriind ingrozind producand repulsie datorita proportziilor aspectului urat etc. 2 sm Obiect constructzie de proportzii uriashe. 3 a (Fam) De mare amploare de mari proportzii de mare rasunet. 4 sm Fiintza care se nashte cu mari anomalii fizice Si: pocitanie. 5 sm Persoana cu mari defecte morale in special cruzime.

MÓNSTRU monshtri s. m. 1. Fiintza mitologica cu corpul format din partzi ale unor animale deosebite sau din unele partzi de om shi altele de animal. V. dihanie. ♦ Fiintza care se nashte cu o anomalie fizica; pocitanie om diform foarte urit. Soseshte ucigashul. shchiop ghebos uscat monstru moral shi fizic. GHEREA ST. CR. II 279. 2. Fiintza extraordinar de mare namila matahala. Sub biciuirile vintului din larg norii negri veneau gonitzi asha de jos incit pareau turme de monshtri marini care se incalecau tirinduse pe fatza apei. BART E. 237. ♦ Fig. Voinicul frumosul riu se smulge din bratzele monshtrilor shi pleaca haulind devale. VLAHUTZA O. A. II 134. ♦ (Adjectival) De proportzii neobishnuit de mari; extraordinar colosal excesiv. TZaranii care ar vedea cheful monstru permanent deaici cear zice? REBREANU R. I 264. 3. Fig. Om josnic din punct de vedere moral om rau crud denaturat. Damele insa din contra i descoperira multe defecte inchipuite cari erau de natura a face din copila dragalasha un monstru inspaimintator. ALECSANDRI O. P. 131.

MÓNSTRU s.m. 1. Fiintza fantastica avand corpul alcatuit din elemente specifice oamenilor shi animalelor. ♦ Fiintza care are o anomalie fizica din nashtere; pocitanie. 2. Colos namila; fiintza sau lucru de proportzii colosale. 3. Om crud degenerat denaturat. // adj. Uriash foarte mare colosal. [Cf. fr. monstre lat. monstrum].

MÓNSTRU s. m. 1. fiintza fantastica cu corpul din elemente specifice oamenilor shi animalelor. ♦ colos namila fiintza lucru de proportzii colosale. ♦ (adj.; fam.) de mare amploare colosal. 2. fiintza care prezinta o anomalie fizica din nashtere; pocitanie. 3. om crud degenerat denaturat. 4. monstru sacru = mare vedeta a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre lat. monstrum)

MÓNSTRU ~shtri m. 1) (in mitologia antica) Fiintza imaginara cu corpul format din partzi ale unor animale diferite sau din unele partzi de om shi altele de animal. 2) Fiintza urata cu defecte fizice; pocitura; momaie. 3) Persoana cu mari devieri de la comportarea normala. 4) Fiintza imaginara fioroasa de dimensiuni mari shi neproportzionale; matahala; dihanie. /<lat. monstrum fr. monstre

monstru m. 1. fiintza a carii conformatziune e contrara naturei; 2. fig. om grozav de urit; 3. fiintza cruda shi denaturata: monstru de ingratitudine.

*mónstru m. pl. shtri (lat. monstrum ceĭa ce atrage atentziunea k semnu raŭ din *monestrum d. monére a inshtiintza a aduce aminte V. monitor mustru). Fiintza de forma contrara naturiĭ cum ar fi un vitzel cu doŭa capete florile duple sh. a. Fiintza fantastica din mitologie shi poveshtĭ: Perseŭ a liberato pe Andromeda de monstru care o amenintza. Fig. Om grozav de urit: aceshtĭ copiĭ is curatzĭ monshtri V. ĭazma). Om care face fapte urite de ex. un asasin. Lucru colosal: vapoarele transoceanice is adevaratzĭ monshtri. Monstru marin balaur colosal despre care se crede k traĭeshte in ocean. Adj. Colosal excesiv: un ospatz monstru. (SHi fem.: o betzie monstra). V. capcaun.

copílmónstru s. m. Copil nascut cu anomalii fizice ◊ „O tanara americana explica ziarishtilor situatzia sa dramatica. Consumand mari doze de «Thalidomida» in timpul sarcinii ea este ingrozita la gandul k ar putea da nashtere unui copilmonstru.” Sc. 18 VIII 62 p. 4; v. shi T.N. 48/62 p. 22 (din copil + monstru; Fl. Dimitrescu in SCL 3/70 p. 329)

filmmónstru s. n. Superproductzie ◊ „Producatorii italieni au realizat unul din acele filmemonshtri menite sa obtzina cel mai mare succes de casa cu cele mai indoielnice mijloace.” Cont. 29 III 63 p. 5 //din film + monstru//

+monstru¹ (fam.) adj. m. (+ s. n.: scandal ~)

mónstru s. m. art. mónstrul; pl. mónshtri art. mónshtrii

mónstru s. m. art. mónstrul; pl. mónshtri art. mónshtrii

mónstru a monshtri stre s. m. shi adj.

monstru shtri.

MÓNSTRU s. 1. aratare pocitanie pocitura (pop. shi fam.) bazdaganie (reg.) aratanie budihace buduhoala (inv.) blazna. (Un ~ din basme cu doua capete.) 2. hadoshenie monstruozitate pocitanie pocitura schimonositura slutzenie slutzitura uraciune uratzenie (pop.) hazenie potca stropshitura (reg.) znamenie (Ban.) nahoada. (Un ~ de om.)

MONSTRU s. 1. aratare pocitanie pocitura (pop. shi fam.) bizdiganie (reg.) aratanie budihace buduhoala (inv.) blazna. (Un ~ cu doua capete.) 2. hidoshenie monstruozitate pocitanie pocitura schimonositura slutzenie slutzitura uriciune uritzenie (pop.) hizenie potca stropshitura (reg.) znamenie (Ban.) nahoada. (Un ~ de om.)

mónstru (mónshtri) s. m. 1. Dihanie colos. 2. (Adj.) Monstruos ieshit din comun. Mr. monstru. Fr. monstre. Mr. pare sa provina direct din lat. (cf. REW 5565a). Der. monstruos adj. din fr. monstrueux; monstruozitate s. f. din fr. monstruosité.