DIHÁNIE dihanii s. f. 1. Animal salbatic; fiara jivina. 2. Fiintza ciudata monstruoasa; namila. 3. Fiintza vietate. [Pl. shi: dihanii] Din sl. dyhanije „rasuflare”.

dihánie sf [At: PSALT. HUR. 125^r /23 / V: (pop) deh~ (reg) dah~ / Pl: ~i ~hắnii / E: vsl диханѥ „rasuflare”] 1 (Inv; mai ales la singular) Fiintza. 2 (Inv; fig) Inima. 3 (Inv) Lume multa. 4 Animal (salbatic) Si: fiara jivina. 5 (Reg) Vanat. 6 (Orn; reg) Bufnitza (Bubo bubo). 7 Fiintza ciudata inspaimantatoare de dimensiuni mari Si: namila. 8 (Ivr) Monstru.

DIHÁNIE dihanii s. f. 1. Animal salbatic; fiara jivina. 2. Fiintza ciudata monstruoasa; namila monstru. 3. Fiintza vietate. [Pl. shi: dihanii] Din sl. dyhanije „rasuflare”.

DIHÁNIE dihanii s. f. 1. Animal salbatic; fiara jivina lighioana. Acum... noi shtim k dihania de lup o maninca pe capra. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 268. Linga drum batut de sanii Unde malul sta sa cada Vede urme de dihanii Instelate pe zapada. TOPIRCEANU B. 17. Lupi shi alte dihanii miau ieshit inainte citeodata dar nu leam facut nemica. CREANGA P. 119. ◊ (Metaforic) Ma mir cum deam putut trai shase luni de zile cu o dihanie inveninata k dinsa. ALECSANDRI T. 1017. 2. Fiintza ciudata monstruoasa; monstru namila. Atunci imi vazura ochii... o dihanie ghemuita shi cu totul ciudata. GALACTION O. I 84. Din cind in cind o movila de prund... trecea pe linga trasura k o dihanie informa shi misterioasa. IBRAILEANU A. 139. Mai merge el cit merge shi... numai iata ce vede o dihanie de om. CREANGA P. 239. ◊ Fig. De vina insa e numai Grigore fiindca ia permis sashi cumpere automobil cind in toata tzara deabia sint douatrei duzine de descreieratzi cu asemenea dihanii periculoase. REBREANU R. I 156. ♦ (Familiar) Termen de ocara dat (uneori in gluma) unei fiintze. Uitemas aici dihanie ia ris el bucuros. GALAN Z. R. 32. Pleaca tu dihanie k nu tea chemat nimeni. DAVIDOGLU M. 32. Miam gasit beleaua cu dihania cea de cucosh. CREANGA P. 66. ♦ Fig. Ciudatzenie monstruozitate. (In forma de pl. dihanii) [Hainele nurorilor] nu mai semana a haine puse pe om ci a alte dihanii. ISPIRESCU L. 40. 3. (Invechit shi popular) Fiintza vietate. Ce dihanie umbla Dimineatza in patru labe La amiaza in doua SHi sara in trei? (Omul) SADOVEANU P. C. 6. Cind [cerbul fermecat] se uita la cineva fie om sau orice dihanie a fi pe loc ramine moarta. CREANGA P. 217. Pl. shi: dihanii.

DIHÁNIE ~anii f. 1) Animal salbatic; jigodie; jiganie; jivina; lighioana. 2) Fiintza imaginara de dimensiuni mari shi neproportzionate; namila; monstru. 3) pop. Fiintza vie; vietate. [Art. dihania; G.D. dihaniei; Sil. nie] /<sl. dyhanije

dihanie f. 1. animal monstruos fiara salbatica: cu o limba k de o dihanie turbata ISP.; 2. monstru minunatzie; iata k vede o dihanie de om CR.; 3. porecla tziganului; 4. femeie sau fata foarte urita. [Vechiurom. dihanie suflare. («Toata dihania sa laude Domnul» Coresi) = slav. DYHANIĬE suflare: vechiul sens de fiintza vietzuitoare sau animal in genere s’a restrans in limba moderna la cel de animal monstru sau fiara rapitoare].

dihánie f. aniĭ (vsl. dyhaniĭe rasuflare bg. „rasuflare vietate animal” k lat. animal d. ánima ánimus suflet vgr. ánemos vint. V. duh bizdiganie). Animal monstruos orĭ straniŭ. Fig. Om urit: ce dihanie de om! V. jivina.

dahanie sf vz dihanie

dihánie (animal) (nie) s. f. art. dihánia (nia) g.d. art. dihániei; pl. dihắnii art. dihắniile (nii)

dihánie s. f. (sil. nie) art. dihánia (sil. nia) g.d. art. dihánii; pl. dihanii art. dihaniile (sil. nii)

DIHÁNIE s. v. animal creatura dobitoc faptura fiintza lighioana necuvantator vietate vietzuitoare.

DIHÁNIE s. v. fiara.

DIHANIE s. bestie fiara jivina lighioana salbaticiune (pop.) gadina jiganie (reg.) ciuta salbaticie salbaticime (Transilv. shi Mold.) gad (Transilv.) salbaticitura. (In padure traiau multe ~.)

dihanie s. v. ANIMAL. CREATURA. DOBITOC. FAPTURA. FIINTZA. LIGHIOANA. NECUVINTATOR. VIETATE. VIETZUITOARE.

dihánie (dihắnii) s. f. 1. (Inv.) Fiintza animal vietate. 2. (Banat) Multzime lume. 3. Fiara lighioana. 4. Monstru. Sl. dychanije „respiratzie spirit” (Tiktin; Miklosich Slaw. Elem. 22; Candrea). Cf. bizdiganie duh. Cihac II 95 se refera greshit la sl. divŭ „minune” sb. cr. divni „monstru”.