DIHÁNIE dihanii s. f. 1. Animal salbatic; fiara jivina lighioana. Acum... noi shtim k dihania de lup o maninca pe capra. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 268. Linga drum batut de sanii Unde malul sta sa cada Vede urme de dihanii Instelate pe zapada. TOPIRCEANU B. 17. Lupi shi alte dihanii miau ieshit inainte citeodata dar nu leam facut nemica. CREANGA P. 119. ◊ (Metaforic) Ma mir cum deam putut trai shase luni de zile cu o dihanie inveninata k dinsa. ALECSANDRI T. 1017. 2. Fiintza ciudata monstruoasa; monstru namila. Atunci imi vazura ochii... o dihanie ghemuita shi cu totul ciudata. GALACTION O. I 84. Din cind in cind o movila de prund... trecea pe linga trasura k o dihanie informa shi misterioasa. IBRAILEANU A. 139. Mai merge el cit merge shi... numai iata ce vede o dihanie de om. CREANGA P. 239. ◊ Fig. De vina insa e numai Grigore fiindca ia permis sashi cumpere automobil cind in toata tzara deabia sint douatrei duzine de descreieratzi cu asemenea dihanii periculoase. REBREANU R. I 156. ♦ (Familiar) Termen de ocara dat (uneori in gluma) unei fiintze. Uitemas aici dihanie ia ris el bucuros. GALAN Z. R. 32. Pleaca tu dihanie k nu tea chemat nimeni. DAVIDOGLU M. 32. Miam gasit beleaua cu dihania cea de cucosh. CREANGA P. 66. ♦ Fig. Ciudatzenie monstruozitate. (In forma de pl. dihanii) [Hainele nurorilor] nu mai semana a haine puse pe om ci a alte dihanii. ISPIRESCU L. 40. 3. (Invechit shi popular) Fiintza vietate. Ce dihanie umbla Dimineatza in patru labe La amiaza in doua SHi sara in trei? (Omul) SADOVEANU P. C. 6. Cind [cerbul fermecat] se uita la cineva fie om sau orice dihanie a fi pe loc ramine moarta. CREANGA P. 217. Pl. shi: dihanii.