copílmónstru s. m. Copil nascut cu anomalii fizice ◊ „O tanara americana explica ziarishtilor situatzia sa dramatica. Consumand mari doze de «Thalidomida» in timpul sarcinii ea este ingrozita la gandul k ar putea da nashtere unui copilmonstru.” Sc. 18 VIII 62 p. 4; v. shi T.N. 48/62 p. 22 (din copil + monstru; Fl. Dimitrescu in SCL 3/70 p. 329)