MÓNSTRU monshtri s. m. 1. Fiintza mitologica cu corpul format din partzi ale unor animale deosebite sau din unele partzi de om shi altele de animal. V. dihanie. ♦ Fiintza care se nashte cu o anomalie fizica; pocitanie om diform foarte urit. Soseshte ucigashul. shchiop ghebos uscat monstru moral shi fizic. GHEREA ST. CR. II 279. 2. Fiintza extraordinar de mare namila matahala. Sub biciuirile vintului din larg norii negri veneau gonitzi asha de jos incit pareau turme de monshtri marini care se incalecau tirinduse pe fatza apei. BART E. 237. ♦ Fig. Voinicul frumosul riu se smulge din bratzele monshtrilor shi pleaca haulind devale. VLAHUTZA O. A. II 134. ♦ (Adjectival) De proportzii neobishnuit de mari; extraordinar colosal excesiv. TZaranii care ar vedea cheful monstru permanent deaici cear zice? REBREANU R. I 264. 3. Fig. Om josnic din punct de vedere moral om rau crud denaturat. Damele insa din contra i descoperira multe defecte inchipuite cari erau de natura a face din copila dragalasha un monstru inspaimintator. ALECSANDRI O. P. 131.