trudă [At: PSALT. 43 / V: (înv) ~ud sn / Pl: ~de, ~uzi / E: pvb trudi] 1 (Pop) Efort fizic sau intelectual deosebit Si: silință, strădanie, (reg) trudire (1). 2 (Pop) Muncă grea, istovitoare Si: (reg) morânceală, robotă¹, trudire (2), trudnicie. 3 (Pop; îs) Cal de ~ Cal care este întrebuințat la munci grele. 4 (Pop; îlav) Cu ~ Cu greutate. 5-6 (Înv; îlv) A face ~ A (se) trudi (1-2). 7 (Pop; îe) A-și da (toată) ~da A depune toată silința, strădania Si: a se strădui. 8 (Pop) Oboseală accentuată Si: osteneală. 9 (Înv; îla) Fără de ~ Care nu obosește niciodată. 10 (Pop) Rezultatul unei munci susținute Si: agoniseală, câștig, folos. 11 (Pop) Suferință imensă Si: chin, durere, necaz, (reg) trudire (3). 12 (Îvr) Învinuire. 13 (Buc; îs) ~da mea Horă nedefinită mai îndeaproape.

TRÚDĂ, (rar) trude, s. f. 1. Efort fizic sau intelectual; muncă grea, obositoare; străduință, caznă. Nu puteți, degeaba-i orice trudă, Să legați cu lanțuri primăvara. BENIUC, V. 80. Unii... și-au păstrat numai și numai trude pentru anii lor cei din urmă. ISPIRESCU, U. 26. După multă trudă și buimăceală... dă de un heleșteu. CREANGĂ, P. 46. ◊ Loc. adv. Cu trudă = din greu. Nu lăcrima, durerea crudă Îngroap-o-n inimă adînc, Noi legănăm, muncind cu trudă, Pe toți copiii care plîng. BENIUC, M. 100. ◊ Expr. (Învechit) A-și da truda = a se trudi, a se osteni. (Cu pronunțare regională) Toate chipurile și toate trudile ți le-ai dat, numai ca să mă vezi norocit. KOGĂLNICEANU, S. 54. ♦ Fig. Rodul ostenelii, agoniseală, agonisită, folos, cîștig. În realitate însă, trei sferturi din truda săracilor merge să întreție huzureala celor ce stăpînesc pămînturile. REBREANU, R. I 95. 2. Oboseală, osteneală. Cu cît intra în cîmpia Udeștilor, truda îl părăsea și grăbea mai tare. CAMILAR, N. I 18. Sînt mort de foame și de trudă. SADOVEANU, O. I 490. ♦ Chin, suferință, durere, necaz. Și nimeni truda nu v-alină, Doar bunul ceriului părinte, De sus, pe frunte vă așază Cununa razelor lui sfinte. GOGA, P. 9. Simt izbînda-n depărtare printre trudă și noi lupte. MACEDONSKI, O. I 231. Te va ierta pentru trudele și chinurile ce i-ai pricinuit. ISPIRESCU, L. 143. ◊ Loc. adj. De trudă = de suferință. Pe patu-mi de trudă dormeam obosit. ALEXANDRESCU, M. 40.

TRÚDĂ ~e f. 1) Muncă grea și istovitoare. 2) Rod al muncii; agoniseală; câștig. [G.-D. trudei] /v. a trudi

trudă f. osteneală mare, muncă obositoare. [Slav. TRUDŬ].

trud¹ sn vz trudă

trud², ~ă smf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~uzi, ~e / E: ns cf trând] 1 (Mun) Pâine de calitate inferioară. 2 (Mun) Mămăligă grunjoasă. 3 (Mun) Mămăligă nefiartă. 4 (Reg; fig) Persoană incapabilă Si: prost. 5 (Reg; fig) Persoană lipsită de bun-simț Si: nerușinat.

trud (vechĭ) n., pl. e, și trúdă f., pl. e (vsl. bg. rus. trud). Mare osteneală: după multă trudă, am tăĭat bușteanu, am reușit.

trúdă (pop.) s. f., g.-d. art. trúdei; pl. trúde

trúdă s. f., g.-d. art. trúdei; pl. trúde

TRÚDĂ s. 1. v. oboseală. 2. v. strădanie. 3. efort, greutate, osteneală. (Cu multă ~.) 4. salahorie, salahorit. (După atâta ~.)

TRÚDĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.

TRUDĂ s. 1. oboseală, osteneală, (rar) obosire. (Simte ~ unei zile grele de muncă.) 2. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morînceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ lui a fost încununată de succes.) 3. efort, greutate, osteneală. (Cu multă ~.) 4. salahorie, salahorit. (După atîta ~.)

trudă s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINȚĂ. SUPLICIU. TORTURĂ.

trúdă (-de), s. f. – Muncă grea, strădanie, efort. Sl. trudŭ „muncă” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 424; Conev 66), cf. sb., cr. trud. – Der. trudi, vb. (a se obosi, a se strădui, a munci din greu), din sl. truditi „a chinui”; trudnic, adj. (obositor, epuizant), din sl. trudĭnikŭ; trudelnic, adj. (trudnic, obositor), rar.

trúdă, trude, s.f. – Oboseală, osteneală, strădanie, efort. – Din trudi (Șăineanu; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

trúdă, trude, s.f. – Oboseală, osteneală, strădanie, efort. – Din sl. trudǔ „muncă”.

HOC OPUS, HIC LABOR EST (lat.) aceasta e truda, aici e greutatea – Vergiliu, „Eneida”, VI, 129. Nu coborârea în Infern, ci revenirea pe Pământ e grea. Astfel îl previne Sibila din Cumae pe Enea, care îi ceruse să-l conducă în Infern.

NIL SINE MAGNO VITA LABORE DEDIT MORTALIBUS (lat.) fără mare trudă viața n-a dat oamenilor nimic – Horațiu, „Satirae”, I, 9, 60.

TANTAE MOLIS ERAT (lat.) atâta trudă a cerut – Vergiliu, „Eneida”, I, 11. Tantae molis erat Romanam condere gentem („Atâta trudă a cerut întemeierea poporului roman”). În genere, o activitate dusă la bun sfârșit prin depășirea a numeroase dificultăți.