TRASÚRA trasuri s. f. 1. Vehicul cu patru rotzi pe arcuri tras de cai shi folosit la transportul persoanelor. ♦ (Inv.) Trasura cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelatzia Vizitiul. 3. (Inv.) Linie a fetzei; trasatura (1). 4. (Inv.) Linie de hotar intre doua proprietatzi. ♦ Suprafatza de teren cu o lungime de shase prajini. 5. (Rar; in sintagma) Trasura de unire = liniutza de unire. Tras + suf. ura.

trasura sf [At: FL. D. (1680) 82^r/6 / S shi: (inv) ~assu~ / V: (inv) tras~ (reg) tres~ / Pl: ~ri (inv) ~re / E: tras² + ura] 1 (Inv) Tragere (1). 2 (Trs; ie) A face ~ A butashi (1). 3 (Pop) Tragere (9). 4 (Inv) Cantarire (1). 5 (Inv; ccr) Greutate masurata cu cantaml. 6 (Inv) Capacitatea unui cantar. 7 (Inv) Masurare a unei suprafetze. 8 (Inv; is) ~ oarba Masuratoare suplimentara. 9 (Mun; ccr) Suprafatza de teren cu o lungime de shase prajini. 10 (inv; ie) A avea ~ A avea treaba. 11 (Inv; iae) A avea neplaceri. 12 (Inv; ila) Fara ~ Fara bataie de cap. 13 (Inv; ial) Fara urmari neplacute. 14 (Reg; ccr) Momeala pentruatras vulpile. 15 (Inv) Aplicare (nedreapta) a unui impozit a unei taxe Si: (irg) zalogire. 16 (Ivr) Inghitzitura. 17 (Reg; d. peretzi; ie) A avea ~ A fi umed. 18 (Irg) Trasatura (5). 19 (Iuz; is) ~ de unire Liniutza de unire Si: cratima. 20 (Irg; ilav) In ~ri generale in general. 21 (Inv; ilav) ~ cu ~ In toate detaliile. 22 (Olt; Mun) Dunga formata la imbinarea doagelor unui butoi. 23 (Irg) Linie de hotar. 24 (Reg; ccr) Carare facuta in padure de animalele salbatice. 25 (Irg) Cale facuta pentru trecerea vitelor la adapatoare. 26 (Inv; mpl) Trasatura (8). 27 (Inv; fig) Fel de a se manifesta de a se exprima de a fi Si: caracteristica particularitate. 28 (Inv; fig) Fapta (1). 29 (Inv; fig) Eveniment (1). 30 (Reg) Fel de a scrie al cuiva Si: caligrafie. 31 (Inv) Litera. 32 (Reg) Incretzitura folosita k ornament la manshete. 33 (Reg) Portziune brodata shi incretzita la maneca camashii. 34 (Mar) Cusatura cu modele romaneshti pe fond negru. 35 (Reg) Curea folosita in cojocarie pentru ornamentare. 36 (Olt; Mun) Borangic care rezulta dintro jumatate de oca de gogoshi ale fluturilor de matase. 37 (Reg; prc) Fiecare dintre firele de la gogoshile fluturilor de matase care se imbina pentru a forma firul de borangic. 38 (Olt; Mun) Gramada de o suta de gogoshi ale fluturilor de matase. 39 (Mar; Trs) Cantitate de canepa smulsa o data din pieptene sau din perie. 40 Vehicul pe patru rotzi cu arcuri tras de cai shi intrebuintzat la transportul persoanelor Si: (reg) hinteu. 41 (Reg; pex) Car³ (1). 42 (Ivr; is) ~ de casa Trasura (40) particulara care se afla la dispozitzia proprietamlui. 43 (Ivr; is) ~ de copii Trasurica (5). 44 (Ivr; is) ~ de bolnav Carucior folosit la deplasarea bolnavilor shi a invalizilor. 45 (Inv; is) ~ cu aburi Tren (1). 46 (Pfm; ilav) Cu ~ra de la masa Pe jos. 47 (Reg) Trasura (40) pe doua rotzi Si: (reg) docar. 48 (Reg) Cotiga utilizata la transportul bushtenilor. 49 (Ivr; cdp fr voiture) Automobil (1). 50 (Ast; reg; art.) Constelatzia Vizitiul Si: (reg) vizitiul.

TRASÚRA trasuri s. f. 1. Vehicul pe patru rotzi cu arcuri tras de cai shi folosit la transportul persoanelor. ◊ (Inv.) Trasura cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelatzia Vizitiul. 3. (Inv.) Linie a fetzei; trasatura (1). 4. (Inv.) Linie de hotar intre doua proprietatzi. ♦ Suprafatza de teren cu o lungime de shase prajini. 5. (Rar; in sintagma) Trasura de unire = liniutza de unire. Tras + suf. ura.

TRASÚRA¹ trasuri s. f. 1. Vehicul cu arcuri cu patru rotzi tras de cai shi folosit la transportul persoanelor. Era un soare cald de inceput de toamna shi trasura mergea duruind pe o shosea pietruita. SADOVEANU O. III 65. Intro trasura mare de casa se suira toate fetele. HOGASH M. N. 44. Privirea ei cauta lung shi dureros la ultimul val de colb ce se asheza incetishor pe urma trasurii. VLAHUTZA O. A. 125. ◊ (Invechit) Trasura cu aburi = tren. De la Lintzi incepe drumul de fier pentru trasura cu aburi shi merge in muntzii Tirolului. KOGALNICEANU S. 13. Scrisoare de trasura v. scrisoare. 2. Vizitiu (2). Vizitiul poarta numele de vizitiu trasura surugiu. PAMFILE CER. 169.

TRASÚRA² trasuri s. f. 1. (Invechit) Linie a fetzei trasatura (1). O nchide lungi genele tale Sa pot recunoashte trasuriletzi pale! EMINESCU O. I 41. Figura sa avea trasuri pronuntzate fara sa fie inteligenta. BOLINTINEANU O. 414. Trasurile fetzei postelnicului deshi putzin cam descompuse aratau acum o multzumire pashnica. FILIMON C. 92. 2. Linie de hotar intre proprietatzi. ♦ Suprafatza de teren cu o lungime de shase prajini. V. obratz. 3. (Rar in expr.) Trasura de unire = liniutza de unire v. liniutza.

TRASÚRA ~i f. 1) Vehicul pe arcuri cu patru rotzi tras de cai folosit pentru transportarea persoanelor. ◊ ~ de piatza birja; fiacru. 2) art. pop. Constelatzie din emisfera boreala invecinata cu cea a Gemenilor; Vizitiu. /tras + suf. ~ura

trasura f. car pe arcuri: trasura de piatza. [V. tras].

trasura f. 1. liniamentele fetzei: trasuri fine; 2. Gram. trasura de unire liniutza pusa intre vorbele unui cuvant compus sau la finele unui rand. [Dupa fr. trait shi tiret].

trasúra f. pl. urĭ (d. tras. V. trasatura). Trasatura linie liniutza. Trasura de unire liniutza de unit cuvintele in scris k in team prins botgros. Vehicul pe arcurĭ maĭ ales de dus oamenĭ pin orashe. (Trasurile publice se cheama shi birjĭ): boĭeru a ĭeshit la plimbare cu trasura (saŭ in trasura). Pl. Trasaturĭ lineamente liniĭ: trasurile fetzeĭ a vorbi in trasurĭ generale. In Dimb. tresura. V. ravdan brishca docar.

trasúra s. f. g.d. art. trasúrii; pl. trasúri

trasúra s. f. g.d. art. trasúrii; pl. trasúri

TRASÚRA s. I. 1. birja (reg.) droshca (Transilv. Ban. shi Maram.) cocie (ieshit din uz prin Munt.) muscal (inv.) fiacru. (A luat o ~ pana la gara.) 2. trasura inchisa = cupeu (inv. shi pop.) careta. II. trasura de unire v. liniutza de unire.

TRASÚRA s. v. linie obratz trasatura.

TRASURA s. I. birja (reg.) droshca (Transilv. Ban. shi Maram.) cocie (ieshit din uz prin Munt.) muscal (inv.) fiacru. (A luat o ~ pina la gara.) II. (LINGV.) trasura de unire = cratima linioara liniutza de unire. (~ este un semn ortografic.)

trasura s. v. LINIE. OBRATZ. TRASATURA.

TRASÚRA s. art. v. vizitiul.

TRASURA CU ÁBURI s. v. locomotiva mashina tren.

trasura s. art. v. VIZITIUL.

trasura cu aburi s. v. LOCOMOTIVA. MASHINA. TREN.

TRASURA. Subst. Trasura trasurica (dim.); berlina (inv.); bihunca (reg.); birja droshca (inv. shi pop.) droshcutza (inv. shi pop.); brec; brishca brishculitza (dim.) brishcutza; cab cabrioleta; caleashca (inv.) butca (inv.); careta carita (reg.) cariola; chibitca (rar); cocie (inv. shi reg.); cupeu; daradaica (reg.); diligentza poshtalion olac (inv.); docar docarash (dim.); echipaj (ieshit din uz); faeton; fiacru (inv.); hinteu (reg.); landou; nadiceanca (reg.); omnibuz (inv.); radvan (inv.); ricsha; sulky.; shareta; tramcar. Birjar brishcar droshcar (inv. shi pop.) minash (reg.) muscal (inv. shi reg.) poshtalion (inv.) surugiu vetzurin (inv.) vizitiu. Vb. A inhama cai la trasura. A merge cu trasura. V. calatorie carutza.

trasúra trasuri trasure s.f. 1. Cusatura cu modele romaneshti pe fond negru (in satele de pe Mara shi Cosau). Sens atestat doar in Maramureshul istoric din dreapta shi din stanga Tisei. 2. Fuior de calitate inferioara (Plaiutz Apsha de Jos Biserica Alba). Din tras + suf. ura (SHaineanu Scriban DEX MDA).

trasúra uri ure s.f. Cusatura cu modele romaneshti pe fond negru (in satele de pe Mara shi Cosau). Sens atestat doar in Maram. Din tras + ura.