VIZITÍU vizitii s. m. 1. Persoana care conduce caii la o trasura la o carutza etc. 2. (Art.) Numele popular al unei constelatzii din emisfera boreala situata in apropiere de constelatzia Gemenilor. [Var.: (reg.) vezetéu s. m.] Din magh. vezetö.

vizitiu sm [At: (a. 1637) ARHIVA II 380/4 / V: (irg) vezateu vezetau vezeteu vezet~ ~teu (reg) vezat~ ~zat~ ~zeteu ~zet~ / E: mg vezető] 1 Persoana (angajata) care mana (k profesionist) caii la o trasura la o carutza etc. (avand shi obligatzia de ai ingriji) Si: (reg) cocish nopsamosh Vz birjar surugiu. 2 (Pop; art.) Constelatzie din emisfera boreala situata in apropiere de constelatzia gemenilor Si: (reg) ocol.

VIZITÍU vizitii s. m. 1. Persoana care mana (k profesionist) caii la o trasura la o carutza etc. 2. (Art.) Numele popular al unei constelatzii din emisfera boreala situata in apropiere de constelatzia Gemenilor. [Var.: (reg.) vezetéu s. m.] Din magh. vezetö.

VIZITÍU vizitii s. m. 1. Persoana angajata pentru a mina caii la trasura la carutza etc. Vizitiii aprinsesera un foc mare in shopron shi se incalzeau in jurul lui. V. ROM. noiembrie 1953 32. Privira intii sania shi caii shi vizitiul cu blanai albastra shi cu caciulai buhoasa cazaceasca. SADOVEANU O. II 555. Mosh Vasile o facut rau k so bagat vizitiu la curte. BUJOR S. 63. Cine sta cu spatele chiar shi inaintea imparatului? (Vizitiul). SHEZ. XIII 34. 2. Numele popular al unei constelatzii din emisfera boreala situata in apropiere de constelatzia gemenilor. Vizitiul poarta numele de vizitiu trasura surugiu. PAMFILE CER. 169. Varianta: (Mold.) vezetéu (CREANGA O. A. 114 RUSSO S. 17) s. m.

VIZITÍU ~i m. 1) Persoana care mana caii la o trasura. 2) art. pop. Una dintre cele douasprezece constelatzii zodiacale situata in emisfera boreala. /<ung. vezető

VIZITÍU s. 1. v. birjar. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) ocolul (art.) surugiul (art.) trasura (art.) tzarcul (art.) carulluiDumnezeu.

VIZITIU s. 1. birjar surugiu (inv. shi reg.) sechirash (reg.) droshcar (Transilv.) cocish (inv.) minash veturin. (~ la o trasura de piatza.) 2. (ASTRON.; art.) (reg.) ocolul (art.) surugiul (art.) trasura (art.) tzarcul (art.) carulluiDumnezeu.