TRASÚRA¹ trasuri s. f. 1. Vehicul cu arcuri cu patru rotzi tras de cai shi folosit la transportul persoanelor. Era un soare cald de inceput de toamna shi trasura mergea duruind pe o shosea pietruita. SADOVEANU O. III 65. Intro trasura mare de casa se suira toate fetele. HOGASH M. N. 44. Privirea ei cauta lung shi dureros la ultimul val de colb ce se asheza incetishor pe urma trasurii. VLAHUTZA O. A. 125. ◊ (Invechit) Trasura cu aburi = tren. De la Lintzi incepe drumul de fier pentru trasura cu aburi shi merge in muntzii Tirolului. KOGALNICEANU S. 13. Scrisoare de trasura v. scrisoare. 2. Vizitiu (2). Vizitiul poarta numele de vizitiu trasura surugiu. PAMFILE CER. 169.