TRASATÚRA trasaturi s. f. 1. Linie caracteristica a fetzei unei persoane. ♦ Aspect esentzial al caracterului sau al personalitatzii cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere al unei doctrine al unui fenomen al unei activitatzi al unei epoci etc. 2. Linie trasa (cu o singura mishcare) pe hartie cu creionul cu tocul etc. ◊ Trasatura de unire = liniutza de unire. ◊ Expr. Dintro trasatura de condei = dintro data fara a sta mult pe ganduri. Tras + suf. atura.

trasatura sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: tras² + atura] 1 (Pop) Tragere (1). 2 (Pop) Frictziune (1). 3 (Reg) Neintzelegere. 4 (Reg) Fatza de perna. 5 Linie trasa (cu o singura mishcare) pe hartie cu creionul cu pensula etc. Si: (irg) trasura (18). 6 (Iuz; is) ~ de unire Liniutza de unire Si: cratima. 7 (Ilav) Dintro ~ (de condei) Dintro data fara a sta mult pe ganduri. 8 (Mpl) Linie caracteristica a fetzei unei persoane Si: (nob) tras (inv) trasura (26). 9 (Fig) Aspect esentzial al caracterului sau al personalitatzii cuiva Si: caracteristica particularitate. 10 (Fig) Aspect caracteristic general al unei opere al unei doctrine al unei activitatzi al unei epoci al unui fenomen. 11 (Fig) Fapt expus in linii generale.

TRASATÚRA trasaturi s. f. 1. Linie caracteristica a fetzei unei persoane. ♦ Aspect esentzial al caracterului sau al personalitatzii cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere al unei doctrine al unui fenomen al unei activitatzi al unei epoci. 2. Linie trasa (cu o singura mishcare) pe hartie cu creionul cu tocul etc. ◊ Trasatura de unire = liniutza de unire. ◊ Expr. Dintro trasatura de condei = dintro data fara a sta mult pe ganduri. Tras + suf. atura.

TRASATÚRA trasaturi s. f. 1. (Mai ales la pl.) Linii contururi caracteristice ale figurii unei persoane; trasura. Ne primeshte un tinar blond scund cu trasaturi alese. STANCU U.R.S.S. 97. Ma priveshte apasat cu trasaturile prea simple in linii drepte. CAMIL PETRESCU U. N. 381. ♦ Aspecte esentziale ale caracterului sau ale personalitatzii cuiva. Psiholog sumar el afla poate acum trasaturi de caracter ale baiatului sau care nu le cunoshtea shi carel induioshara. CALINESCU E. 158. In acest roman gasim toate trasaturile caracteristice ale marelui scriitor. GHEREA ST. CR. II 234. Inca o trasatura caracteristica a lui Lenau e dorul de calatorie. IONESCURION C. 68. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere al unei doctrine al unui fenomen al unei activitatzi al unei epoci. Utilizarea shtiintzei pentru satisfacerea nevoilor materiale shi culturale ale intregului popor reprezinta o trasatura specifica a socialismului. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 335 4/4. Trasatura caracteristica a gramaticii consta in aceea k ea stabileshte regulile modificarii cuvintelor avind in vedere nu cuvinte concrete ci in general cuvinte fara caracter concret. S. C. L. 1950 I 130. 2. Linie trasa pe hirtie (cu condeiul cu creionul etc.). ◊ Trasatura de condei = semne grafice (cuvinte linii) aruncate pe hirtie la repezeala shi (de obicei) fara multa chibzuintza. SHi cu toate acestea iatane chematzi prin o trasatura de condei a shterge a desfiintza patru legiuiri. KOGALNICEANU S. A. 130. Trasatura de unire = liniutza de unire v. liniutza.

TRASATÚRA ~i f. 1) mai ales la pl. Linie specifica a fetzei unei persoane. A avea ~i alese. 2) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; caracter; particularitate; proprietate; calitate. 3) Aspect general care determina fondul unui fenomen. ~ specifica a romanului. 4) Linie trasa pe hartie. ◊ Dintro ~ de condei fara a se gandi prea mult; la repezeala. [G.D. trasaturii] /tras + suf. ~atura

trasatura f. 1. linie trasa: trasatura de condeiu; 2. linie ce arata conturele unui desen.

trasatúra f. pl. ĭ (d. tras. V. trasura). Linie trasa cu condeĭu: trasaturĭ ratunde. Dintr’o trasatura de condeĭ scriind numaĭ citeva cuvinte (contra saŭ in favoarea cuĭva). Contur lineamente: fatza cu trasaturĭ nobile.

trasatúra s. f. g.d. art. trasatúrii; pl. trasatúri

trasatúra s. f. g.d. art. trasatúrii; pl. trasatúri

TRASATÚRA s. 1. v. insushire. 2. linie (inv.) trasura (fig.) taietura. (O ~ elina a nasului.) 3. linie (inv.) trasura. (Din cateva ~i ia facut portretul.)

TRASATURA s. 1. atribut calitate caracter caracteristica insushire nota particularitate proprietate semn specific (reg.) insushietate (fig.) amprenta marca pecete sigiliu timbru. (O ~ esentziala a acestui proces este...) 2. linie (inv.) trasura (fig.) taietura. (O ~ elina a nasului.) 3. linie (inv.) trasura. (Din citeva ~i ia facut portretul.)

trasatura de arcush orice activitate a mainii drepte la instrumentele cu arcush. De calitatea shi supletzea tehnicii in conducerea shi manuirea arcushului depind: emisia sunetului paleta de culoare (timbrala) precum shi toate specialitatzile care asigura articularea* discursului muzical: détaché legato* spiccato* staccato* ricochet*.

TRASATURA PERTINENTA s. f. + adj. (< tras + suf. atura + pertinenta cf. fr. pertinent lat. pertinens): caracteristica fonetica ce permite prin ea singura distingerea unei unitatzi lingvistice de o alta unitate lingvistica.