TRASATÚRA trasaturi s. f. 1. (Mai ales la pl.) Linii contururi caracteristice ale figurii unei persoane; trasura. Ne primeshte un tinar blond scund cu trasaturi alese. STANCU U.R.S.S. 97. Ma priveshte apasat cu trasaturile prea simple in linii drepte. CAMIL PETRESCU U. N. 381. ♦ Aspecte esentziale ale caracterului sau ale personalitatzii cuiva. Psiholog sumar el afla poate acum trasaturi de caracter ale baiatului sau care nu le cunoshtea shi carel induioshara. CALINESCU E. 158. In acest roman gasim toate trasaturile caracteristice ale marelui scriitor. GHEREA ST. CR. II 234. Inca o trasatura caracteristica a lui Lenau e dorul de calatorie. IONESCURION C. 68. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere al unei doctrine al unui fenomen al unei activitatzi al unei epoci. Utilizarea shtiintzei pentru satisfacerea nevoilor materiale shi culturale ale intregului popor reprezinta o trasatura specifica a socialismului. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 335 4/4. Trasatura caracteristica a gramaticii consta in aceea k ea stabileshte regulile modificarii cuvintelor avind in vedere nu cuvinte concrete ci in general cuvinte fara caracter concret. S. C. L. 1950 I 130. 2. Linie trasa pe hirtie (cu condeiul cu creionul etc.). ◊ Trasatura de condei = semne grafice (cuvinte linii) aruncate pe hirtie la repezeala shi (de obicei) fara multa chibzuintza. SHi cu toate acestea iatane chematzi prin o trasatura de condei a shterge a desfiintza patru legiuiri. KOGALNICEANU S. A. 130. Trasatura de unire = liniutza de unire v. liniutza.