TRASÚRA² trasuri s. f. 1. (Invechit) Linie a fetzei trasatura (1). O nchide lungi genele tale Sa pot recunoashte trasuriletzi pale! EMINESCU O. I 41. Figura sa avea trasuri pronuntzate fara sa fie inteligenta. BOLINTINEANU O. 414. Trasurile fetzei postelnicului deshi putzin cam descompuse aratau acum o multzumire pashnica. FILIMON C. 92. 2. Linie de hotar intre proprietatzi. ♦ Suprafatza de teren cu o lungime de shase prajini. V. obratz. 3. (Rar in expr.) Trasura de unire = liniutza de unire v. liniutza.