TOCÁ toc vb. I. 1. Tranz. A taia in bucatzi foarte marunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fara chibzuiala a risipi bani averi. ♦ A duce pe cineva la ruina obligandul la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva sa saraceasca. 3. Intranz. shi tranz. A bate a ciocani a lovi. ♦ Fig. A flecari a sporovai. ◊ Expr. Ai toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelashi lucru a bate pe cineva la cap cu acelashi lucru a plictisi. A toca la verzi shi uscate sau a toca caten luna shin soare = a vorbi mult shi fara rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toaca = foarte departe. ♦ (Despre o arma) A bubui la intervale dese; a pacani. ♦ (Despre pasari) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetata a celor doua partzi ale ciocului. Lat. *toccare.

tok² i vz toc¹

toca¹ [At: VARLAAM C. 435 / Pzi: toc (ivr) tochez / E: ml *toccare] 1 vi A bate toaca (1). 2 vi (Reg; ilav) Unde popa nu toaca Foarte departe. 3 vi (Pop; shie a ~ din gura sau ai ~ (cuiva) gura (k o moara sau k melitzoiul k o rashnitza etc.) A vorbi intruna Si: (pfm) a flecari a sporovai. 4 vt (Pop; ie) A ~ (la) verzi shi uscate sau a ~ caten luna shin soare A spune fel de fel de nimicuri. 56 vti (Pop; ie) Ai ~ (cuiva) la ureche (sau la cap) ori a ~ (pe cineva) la (sau in) cap sau a ~ capul (cuiva) A sacai pe cineva cu acelashi lucm. 7 vi (Reg; ie) A ~ pe vatrai A sta degeaba. 8 vi (Mun; ie) A ~ pe vatra A duce viatza grea plina de lipsuri. 9 vi (Olt; ie) Toaca pe vatrai Se spune despre un om care a saracit. 10 vt (Ic) Toacagura Persoana care vorbeshte mult Si: guraliv limbut. 11 vi (Reg) A lovi in ceva. 12 vi (Reg) A ciocani. 13 vi (D. berze) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea deasa shi repetata a celor doua partzi ale ciocului. 14 vi (D. mitraliere) A produce sunete scurte shi dese in timpul tragerii. 15 vt A taia un material in bucatzi foarte marunte (transformandul in pasta) prin lovituri repetate cu un instrument taios sau cu ajutorul unor mashini speciale Si: (reg) a tocala¹ (2) a tocani (5). 16 vt (Reg; ie) Ai ~ gura buretzi A vorbi repede spunand lucruri neinsemnate. 17 vt (Reg; ie) A ~ la buretzi (sau la castravetzi la varza) A tremura foarte tare (de frig). 18 vt (Reg; c. i. pamant) A maruntzi. 19 vt (Reg) A sparge lemne pentru foc. 20 vt (Irg) A omori (taind in bucatzi) Si: a nimici. 21 vt (Fam; fig) A risipi bani avere etc. 22 vt (Reg; fig) A (o) ~ la papuc A risipi averea (la petreceri shi la jocuri de noroc). 23 vt (Fam; fig) A saraci pe cineva. 24 vr (D. par) A se despica. 25 vr (D. tzesaturi) A se destrama din cauza folosirii indelungate. 26 vt (Subiectul indica molii) A deteriora o tzesatura.

TOCÁ toc vb. I. 1. Tranz. A taia in bucatzi foarte marunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fara chibzuiala a risipi bani averi. ♦ A duce pe cineva la ruina obligandul la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva sa saraceasca. 3. Intranz. Tranz. A bate a ciocani a lovi. ♦ Fig. A flecari a sporovai. ◊ Expr. Ai toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelashi lucru a bate pe cineva la cap cu acelashi lucru a plictisi. A toca la verzi shi uscate sau a toca caten luna shin soare = a vorbi mult shi fara rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toaca = foarte departe. ♦ (Despre o arma) A bubui la intervale dese; a pacani. ♦ (Despre pasari) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetata a celor doua partzi ale ciocului. Din lat. *toccare.

TOCÁ toc vb. I. 1. Tranz. A taia un material in bucatzi foarte marunte (uneori reducindul la o pasta) prin lovituri repetate cu un instrument taios sau utilizind mashini speciale. Dumitrache aduna urzici toacale fierbele amestecale cu taritze shi dale la ratze. STANCU D. 6. Rasuceai de asemeni o funie de ciltzi... shi pe urma tocai ciltzii marunt pe o buturuga cun toporash. PAS Z. I 37. Stateau totzi k nishte bushteni care ai fi putut sa toci toata padurea. GALACTION O. I 271. ◊ Fig. Plumbii toaca nemilos ingraditura cu nuiele impletite. DUMITRIU N. 214. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la bunuri materiale) A cheltui fara chibzuiala a risipi. Se mira cum am putut in asemenea timpuri sami toc trei moshteniri. C. PETRESCU C. V. 200. Ishi tocase moshtenirea de la parintzi iaca ce facuse! DELAVRANCEA O. II 326. Sa indragit cu vataful lui de curte shii toaca starea fara mustrare de cuget. FILIMON C. 219. ♦ (Cu privire la persoane) A duce la ruina prin cheltuieli nechibzuite; a face sa saraceasca. A divortzat de Pascalopol dupa ce la tocat shi acum e prin Spania. CALINESCU E. O. II 320. Unii spun k Brumaru traieshte din expediente de club iar altzii k ar fi bogat shi Nadina il toaca ingrozitor. REBREANU R. I 254. 3. Intranz. A indruga multe shi marunte; a flecari a sporovai. De ani de zile toca despre eroi patrie... shi la cel dintii obuz a fugit. CAMILAR N. I 64. Ce rost ishi are pofta nebuna a sherpishorilor mei de copii aici cind eu tziam tocat despre biela? SAHIA N. 32. Le toaca gura in neshtire Se bat cu morile de vint. VLAHUTZA P. 53. ◊ Expr. A toca cuiva la ureche (sau la cap) sau (tranz.) a toca pe cineva la cap = a spune (cuiva) multe shi marunte a plictisi pe cineva cu acelashi lucru; a flecari. Dnul director cu consoarta dupa el nul slabeshte shii toaca la ureche. VLAHUTZA O. A. III 8. K doar nam satzi toc la ureche pina mine. ALECSANDRI T. I 110. El iubea linishtea shi copiii i tocau la cap toata ziua. NEGRUZZI S. I 206. Ai toca cuiva gura (k o melitza k o moara stricata sau hodorogita) v. gura (I 3). (Tranz.) A toca la verzi shi uscate sau a toca citen luna shi in soare = a povesti tot felul de baliverne a spune verzi shi uscate. 4. Intranz. A bate a ciocani a lovi a bocani. Dupa zidul morii multzimi de mitraliere prinsera a toca. CAMILAR N. I 82. O mitraliera toaca departe dar loveshte prea scurt. CAMIL PETRESCU U. N. 399. El au tocat la usha shi ea au intrebat k cinei acolo. SBIERA P. 84. ◊ Tranz. Imi vine sal toc in cap sal omor... k inca atita nacaz nime nu mia facut. RETEGANUL P. IV 25. 5. Intranz. A bate toaca. Cuvioshii parintzi au tocat au dat clopotelor grai. GALACTION O. I 217. Popan toaca toaca La biserica din sat. MACEDONSKI O. I 86. Nu se auzea de dimineatza pina in sara decit tocind shi tragind clopotele. NEGRUZZI S. I 226. Cind toca la Raduvoda Eu stam cu puica de vorba. TEODORESCU P. P. 312. Popa nu toaca de doua ori pentru o baba surda. (Fig.) Cracile uscate se bateau una de alta sunau in departari tocind in clopotnitzele singuratatzilor. CAMILAR N. II 271. Drept dascal toaca cariul sub invechitul mur. EMINESCU O. I 69. ◊ Expr. Unde popa nu toaca = foarte departe unde shia intzarcat dracul copiii. Va ducetzi... In balta trestie pustietate Unde popa nu toaca Unde fata nu gioaca. ALECSANDRI P. P. 10. ♦ (Despre pasari) A produce un zgomot caracteristic lovindushi una de alta in mod ritmic cele doua partzi ale ciocului. Cocostircii infiptzi intrun picior Dau gitul peste aripi tocind din ciocul lor. ALECSANDRI P. III 39.

A TOCÁ toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A taia in bucatzi mici (cu ajutorul unui cutzit sau al unei mashini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult shi repede (k o toaca). ◊ Ai ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva spunandui mereu aceleashi lucruri; ai bate cuiva capul. ~ la verzi shi uscate a flecari. 3) (despre arme) A tzacani intruna. 4) (despre pasari mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetata a celor doua partzi ale ciocului. /<lat. toccare

tocà v. 1. se zice de strigatul berzei; 2. fam. a spune vrute shi nevrute a vorbi intruna: a toca cate in luna shi in soare i toaca gura; 3. a anuntza serviciul divin batand toaca: acum toaca de leturghie; 4. a trage clopotele: toaca la biserica; 5. a lovi tare: i toaca in cap; 6 a taia in mici bucatzi; a toca carne; 7. fig. a ruina a risipi: la tocat shia tocat starea. [Verb de origina imitativa (cf. toc!)].

3) toc a á v. intr. (d. interj. toc saŭ lat. pop. tõccare tot onomatopeĭe; it. toccare pv. tocar fr. toucher toquer sp. pg. tocar. El toaca sa toace). Bat toaca: popa nu toaca de doŭa orĭ pentr’o baba surda. Clampanesc bat din cĭoc: barza toaca. Clampanesc vorbesc mult: ĭa nu maĭ toca la urechea mea ĭa numĭ toca la cap toata ziŭa itzĭ toaca gura. V. tr. Vorbesc mult: a toca cite’n luna shi’n soare. Taĭ carnea cu satiru (saŭ cu mashina) in bucatzele foarte micĭ k sa fac chiftele (in nord hacuĭesc): a toca carne carne tocata. Fig. Iron. Risipesc maninc: shĭa tocat averea la chefurĭ. Ruinez scurg de parale: prieteniĭ laŭ tocat.

tocá (a ~) vb. ind. prez. 3 toák

tocá vb. ind. prez. 1 sg. toc 3 sg. shi pl. toák

TOCÁ vb. a maruntzi (reg.) a tocani (Mold.) a hacui. (A ~ furaje ceapa.)

TOCÁ vb. v. arunca azvarli bate bocani bodogani calici cheltui cicali ciocani dascali flecari irosi izbi imprashtia indruga lovi pacani palavragi parai plictisi pocani prapadi rapai risipi ruina saraci scapata sacai sporovai trancani tzacani zvarli.

TOCA vb. a maruntzi (reg.) a tocani (Mold.) a hacui. (A ~ furaje ceapa.)

toca vb. v. ARUNCA. AZVIRLI. BATE. BOCANI. BODOGANI. CALICI. CHELTUI. CICALI. CIOCANI. DASCALI. FLECARI. IROSI. IZBI. IMPRASHTIA. INDRUGA. LOVI. PACANI. PALAVRAGI. PIRII. PLICTISI. POCANI. PRAPADI. RAPAI. RISIPI. RUINA. SARACI. SCAPATA. SICII. SPOROVAI. TRANCANI. TZACANI. ZVIRLI.

toacagura s. adj. v. CLANTZAU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBALUNGA. VORBARETZ.

toca toc v. t. 1. a cheltui fara chibzuintza 2. a bate a lovi 3. a flecari a sporovai

a toca (pe cineva) la cap expr. a spune mereu acelashi lucru a plictisi.

a toca banii (cuiva) expr. a cheltui banii (cuiva).

a toca caten luna shin soare expr. a vorbi mult shi fara rost.

ai toca (cuiva) la ureche expr. v. a toca la cap.