TOCÁ toc vb. I. 1. Tranz. A taia in bucatzi foarte marunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fara chibzuiala a risipi bani averi. ♦ A duce pe cineva la ruina obligandul la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva sa saraceasca. 3. Intranz. Tranz. A bate a ciocani a lovi. ♦ Fig. A flecari a sporovai. ◊ Expr. Ai toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelashi lucru a bate pe cineva la cap cu acelashi lucru a plictisi. A toca la verzi shi uscate sau a toca caten luna shin soare = a vorbi mult shi fara rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toaca = foarte departe. ♦ (Despre o arma) A bubui la intervale dese; a pacani. ♦ (Despre pasari) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetata a celor doua partzi ale ciocului. Din lat. *toccare.