optziuni
  • info

16 definitzii pentru surghiun (exil)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SURGHIÚN (1) surghiunuri s. n. (2) surghiuni s. m. (Inv.) 1. S. n. Surghiunire exil deportare. ♦ Stare situatzie de exilat de proscris; fig. pribegie instrainare. 2. S. m. Surghiunit. Din tc. sürgün.

surghiun ~a [At: M. COSTIN O. 248 / V: (irg) ~gun ~guna sf (ivr) ~um ~gum / Pl: ~i ~e ~uri / E: tc súrgún (etmek)] 1 sn (Inv; ilv) A face (sau a trimite a porni a duce a ardica a pune) ~ (pe cineva) A exila (1). 23 smf a (Inv) Exilat2 (12). 4 (Ilv) A merge sau a se duce ~ A pribegi. 5 sn (Ivp) Pedeapsa cu exilul. 6 sn (Pex) Pedeapsa cu deportarea. 7 sn (Rar) Loc izolat. 8 sn (Reg; ie) A da ~ A da drumul cuiva. 9 sn (Iae) A goni (6).

SURGHIÚN (1) surghiunuri s. n. (2) surghiuni s. m. 1. S. n. Surghiunire exil deportare. ♦ Stare situatzie de exilat de proscris; fig. pribegie instrainare. 2. S. m. (Inv.) Surghiunit. Din tc. sürgün.

SURGHIÚN2 surghiunuri s. n. (Astazi rar; shi in forma surgun) Exil deportare surghiunire. Cei care aveau curajul sashi manifeste iubirea de tzara erau trimishi in surgun. IBRAILEANU SP. CR. 73. Greaca adusa din TZarigrad de cucoana Luxandra Cimpineanca cind sa intors din surghiun din tzara turceasca. GHICA S. 296. Sa ai... multzamirea de a scrie poronca de arestuire shi de surgun a lui Radu. ALECSANDRI T. 1407. ◊ Expr. (Popular) A da cuiva surghiun = a izgoni pe cineva. Sa ne stringem fete multe Sa dam ravashal la curte; Sa iasa ravashul bun Sa dam la babe surgun. SEVASTOS C. 154. ♦ Stare situatzie de exilat; fig. pribegie instrainare. Aici shia plins amaraciunile surghiunului gingashul poet al Romei. VLAHUTZA R. P. 46. Pl. shi: surghiune (GHICA S. A. 66). Varianta: surgún surgune s. n.

SURGHIÚN ~uri n. inv. 1) Masura represiva constand in expulzarea din tzara sau din locul de trai a unei persoane care sa facut vinovata fatza de puterea de stat; exil; expulzare; deportare. 2) Stare a unei persoane expulzate din tzara sau din locul de trai. [Sil. ghiun] /<turc. sürgün

surghiun (surgun) n. 1. exil: tu pus in lantzuri shi trimis surghiun OD.; 2. exilat in exil: clucerul era primit surghiun la Snagov GHICA; 3. fig. parasire napustire: da eu dobei oiu da surgun POP. [Turc. SÜRGÜN exilat].

surghíŭn shi (est) gún n. pl. urĭ (turc. sürgün exilat; ngr. surgúni bg. sĭurgĭun sirb. surgun exil). Exil. Exilat: la facut surgun (Nec. 2 404). Vechĭ shi ghĭunlic gunlic (turc. sürgünlyk shi ghĭuníe guníe exil.

surgun ~a as vz surghiun

SURGÚN2 s. n. v. surghiun2.

SURGÚN s. m. shi n. v. surghiun.[1]

  1. Deshi DLRM nu specifica am adaugat „shi n.” conform mentziunii de la surghiun. — gall

surgun n. V. surghiun.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

surghiún2 (exil) (inv.) s. n. pl. surghiúnuri

surghiún (exil) s. n. pl. surghiúnuri

surghiun nuri.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SURGHIÚN s. 1. v. exil. 2. deportare.

SURGHIUN s. (JUR.) 1. exil exilare pribegie surghiunire (astazi rar) proscriere proscriptzie (inv.) strainatate surghiunie surgunlic urgie zatocenie. (A luat calea ~.) 2. deportare surghiunire (inv.) surghiunie surgunlic. (~ cuiva in urma unei condamnari.)

Intrare: surghiun (exil)
surghiun2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiun
  • surghiunul
  • surghiunu‑
plural
  • surghiunuri
  • surghiunurile
genitiv-dativ singular
  • surghiun
  • surghiunului
plural
  • surghiunuri
  • surghiunurilor
vocativ singular —
plural —
surghiun3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiun
  • surghiunul
  • surghiunu‑
plural
  • surghiune
  • surghiunele
genitiv-dativ singular
  • surghiun
  • surghiunului
plural
  • surghiune
  • surghiunelor
vocativ singular —
plural —
surgun2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surgun
  • surgunul
  • surgunu‑
plural
  • surgunuri
  • surgunurile
genitiv-dativ singular
  • surgun
  • surgunului
plural
  • surgunuri
  • surgunurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

surghiun, surghiunurisubstantiv neutru

  • 1. invechit Deportare, exil, surghiunire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deportare exil surghiunire
    • format_quote Cei care aveau curajul sashi manifeste iubirea de tzara erau trimishi in surgun. IBRAILEANU SP. CR. 73. DLRLC
    • format_quote Greaca adusa din TZarigrad de cucoana Luxandra Cimpineanca cind sa intors din surghiun din tzara turceasca. GHICA S. 296. DLRLC
    • format_quote Sa ai... multzamirea de a scrie poronca de arestuire shi de surgun a lui Radu. ALECSANDRI T. 1407. DLRLC
    • 1.1. Stare situatzie de exilat de proscris. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aici shia plins amaraciunile surghiunului gingashul poet al Romei. VLAHUTZA R. P. 46. DLRLC
    • chat_bubble popular A da cuiva surghiun = a izgoni pe cineva. DLRLC
      sinonime: izgoni
      • format_quote Sa ne stringem fete multe Sa dam ravashal la curte; Sa iasa ravashul bun Sa dam la babe surgun. SEVASTOS C. 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.