pribegie sf [At: N. TEST. (1648) 191^v/14 / V: (reg) ~bagie / Pl: ~gii / E: pribeag + iu] 1 Parasire a locului natal a tzarii pentru a se stabili intrun loc strain Si: (asr) pribegire (1). 2 (Pex) Viatza dusa intrun loc strain Si: (asr) pribegire (2). 3 Timp cat cineva traieshte in loc strain Si: (asr) pribegire (3). 45 Stare a pribeagului (1 3) Si: (asr) pribegire (45).

PRIBEGÍE pribegii s. f. 1. Ratacire din loc in loc; vagabondare. Anii pribegiei lui Eminescu nau fost multzi dar au fost plini. SADOVEANU O. VI 471. Poate cami era scris in pribegia mea fara de tzinta sa ma intilnesc cu felurite dihanii. HOGASH M. N. 95. Tocmai istorisea parintzilor lui tot ce patzise in pribegia lui. ISPIRESCU L. 331. ◊ Fig. Se duc virtej k gindul plecat in pribegie. ALECSANDRI P. III 288. 2. Parasirea locului natal stabilirea intre straini; traiul intre straini. V. exil bajenie. Exilat Balcescu a urmat din pribegie lupta sa neinduplecata. SADOVEANU E. 50. Dupa ani de pribegie Teofil sentoarsen sfirshit in tzara. ANGHELIOSIF C. L. 13. Femeile cintau patria departata shi durerea pribegiei. RUSSO O. 31. Numai biata ciocirlie Aiami cintan pribegie... Pribegia cui e buna? La feciorul fara muma. JARNÍKBIRSEANU D. 198.

PRIBEGÍE ~i f. Stare a celui pribeag. /pribeag + suf. ~ie

pribegie f. exil: amintiri din pribegie.

pribegíe f. (d. pribeag). Starea celuĭ pribeag actziunea de a pribegi: cind eram in pribegie. V. fuga exil.

pribagie sf vz pribegie

pribegíe s. f. art. pribegía g.d. art. pribegíei; pl. pribegíi art. pribegíile

pribegíe s. f. art. pribegía g.d. art. pribegíei; pl. pribegíi art. pribegíile

PRIBEGÍE s. 1. v. hoinareala. 2. v. refugiu. 3. v. exil. 4. v. emigrare.

PRIBEGIE s. 1. hoinareala pribegire vagabondaj vagabondare. (O ~ din loc in loc.) 2. fuga refugiu (inv.) bajenarie bajenarit bajenie bajenire bajenit. (~ populatziei din calea navalitorilor.) 3. (JUR.) exil exilare surghiun surghiunire (astazi rar) proscriere proscriptzie (inv.) strainatate surghiunie surgunlic urgie zatocenie. (A luat calea ~.) 4. (JUR.) emigrare emigratzie expatriere (inv.) instrainare. (~ unui militant politic.)

pribegíe pribegii (pribejie) s.f. Haiducie: „Dupa cum miai cantat mie / Sam parte de pribejie” (Biltziu 2006: 132). Din pribeag + suf. ie (Scriban DEX MDA).