PRIBEGÍE pribegii s. f. 1. Ratacire din loc in loc; vagabondare. Anii pribegiei lui Eminescu nau fost multzi dar au fost plini. SADOVEANU O. VI 471. Poate cami era scris in pribegia mea fara de tzinta sa ma intilnesc cu felurite dihanii. HOGASH M. N. 95. Tocmai istorisea parintzilor lui tot ce patzise in pribegia lui. ISPIRESCU L. 331. ◊ Fig. Se duc virtej k gindul plecat in pribegie. ALECSANDRI P. III 288. 2. Parasirea locului natal stabilirea intre straini; traiul intre straini. V. exil bajenie. Exilat Balcescu a urmat din pribegie lupta sa neinduplecata. SADOVEANU E. 50. Dupa ani de pribegie Teofil sentoarsen sfirshit in tzara. ANGHELIOSIF C. L. 13. Femeile cintau patria departata shi durerea pribegiei. RUSSO O. 31. Numai biata ciocirlie Aiami cintan pribegie... Pribegia cui e buna? La feciorul fara muma. JARNÍKBIRSEANU D. 198.