optziuni
  • info

9 definitzii pentru vagabondare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VAGABONDÁRE vagabondari s. f. Actziunea de a vagabonda; vagabondaj. V. vagabonda.

VAGABONDÁRE vagabondari s. f. Actziunea de a vagabonda; vagabondaj. V. vagabonda.

vagabondare sf [At: PARVAN G. 430 / Pl: ~dari / E: vagabonda] Vagabondaj (1).

vagabondare s.f. Actziunea de a vagabonda shi rezultatul ei; vagabondaj. • pl. ari. /v. vagabonda.

VAGABONDÁRE vagabondari s. f. Actziunea de a vagabonda shi rezultatul ei; hoinareala ratacire. Lupta continua in el poate tot asha de crincena k shi in saptamina vagabondarilor. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 239.

VAGABONDÁRE s.f. Actziunea de a vagabonda; vagabondaj. [< vagabonda].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vagabondáre s. f. g.d. art. vagabondắrii; pl. vagabondắri

vagabondáre s. f. g.d. art. vagabondarii; pl. vagabondari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VAGABONDÁRE s. 1. v. hoinareala. 2. hoinareala pribegie pribegire vagabondaj. (O ~ din loc in loc.)

VAGABONDARE s. 1. haimanalic hoinareala vagabondaj (rar) pushlamalic (reg.) pushlanie (inv.) shtrengarie. (Ce inseamna ~ asta zilnica?) 2. hoinareala pribegie pribegire vagabondaj. (O ~ din loc in loc.)

Intrare: vagabondare
vagabondare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vagabondare
  • vagabondarea
plural
  • vagabondari
  • vagabondarile
genitiv-dativ singular
  • vagabondari
  • vagabondarii
plural
  • vagabondari
  • vagabondarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vagabondare, vagabondarisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi vagabonda DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.