opțiuni
  • info

9 definiții pentru vagabondare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda.

VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda.

vagabondare sf [At: PÂRVAN, G. 430 / Pl: ~dări / E: vagabonda] Vagabondaj (1).

vagabondare s.f. Acțiunea de a vagabonda și rezultatul ei; vagabondaj. • pl. -ări. /v. vagabonda.

VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda și rezultatul ei; hoinăreală, rătăcire. Lupta continua în el, poate tot așa de crîncenă ca și în săptămîna vagabondărilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 239.

VAGABONDÁRE s.f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. [< vagabonda].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondắrii; pl. vagabondắri

vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondării; pl. vagabondări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VAGABONDÁRE s. 1. v. hoinăreală. 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondaj. (O ~ din loc în loc.)

VAGABONDARE s. 1. haimanalîc, hoinăreală, vagabondaj, (rar) pușlamalîc, (reg.) pușlanie, (înv.) ștrengărie. (Ce înseamnă ~ asta zilnică?) 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondaj. (O ~ din loc în loc.)

Intrare: vagabondare
vagabondare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vagabondare
  • vagabondarea
plural
  • vagabondări
  • vagabondările
genitiv-dativ singular
  • vagabondări
  • vagabondării
plural
  • vagabondări
  • vagabondărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vagabondare, vagabondărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi vagabonda DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.