9 definiții pentru emigrare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra.
EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
emigrare sf [At: STAMATI, D. 86 / Pl: ~rări / E: emigra] 1 Plecare din țara de origine și stabilire în alta Si: emigrație (1) Cf emigra (1). 2 Migrație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere. Din cauza situației rele, are loc, către 1900, o masivă emigrare din Transilvania, mai ales din rîndurile țărănimii sărace. IST. R.P.R. 436.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMIGRÁRE s.f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei. [< emigra].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*emigrațiúne f. (lat. emigrátio, -ónis). Acțiunea de a emigra. Migrațiune a animalelor. Fuga nobililor din Francia în timpu mariĭ revoluțiunĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emigráre (expatriere) (-mi-gra-) s. f., g.-d. art. emigrắrii; pl. emigrắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emigráre s. f. → migrare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EMIGRÁRE s. emigrație, expatriere, pribegie, (înv. și livr.) desțărare, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EMIGRARE s. emigrație, expatriere, pribegie, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
emigrare, emigrărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: emigrație expatriere
- Din cauza situației rele, are loc, către 1900, o masivă emigrare din Transilvania, mai ales din rîndurile țărănimii sărace. IST. R.P.R. 436. DLRLC
-
etimologie:
- emigra DEX '09 DEX '98 DN