9 definitzii pentru emigrare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
EMIGRÁRE emigrari s. f. Actziunea de a emigra shi rezultatul ei; expatriere emigratzie. V. emigra.
EMIGRÁRE emigrari s. f. Actziunea de a emigra shi rezultatul ei; expatriere emigratzie. V. emigra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
emigrare sf [At: STAMATI D. 86 / Pl: ~rari / E: emigra] 1 Plecare din tzara de origine shi stabilire in alta Si: emigratzie (1) Cf emigra (1). 2 Migratzie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
EMIGRÁRE emigrari s. f. Actziunea de a emigra shi rezultatul ei; expatriere. Din cauza situatziei rele are loc catre 1900 o masiva emigrare din Transilvania mai ales din rindurile tzaranimii sarace. IST. R.P.R. 436.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
EMIGRÁRE s.f. Actziunea de a emigra shi rezultatul ei. [< emigra].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*emigratziúne f. (lat. emigrátio ónis). Actziunea de a emigra. Migratziune a animalelor. Fuga nobililor din Francia in timpu mariĭ revolutziunĭ. SHi átzie dar ob. áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
emigráre (expatriere) (migra) s. f. g.d. art. emigrắrii; pl. emigrắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
emigráre s. f. → migrare
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
EMIGRÁRE s. emigratzie expatriere pribegie (inv. shi livr.) destzarare (inv.) instrainare. (~ unui militant politic.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
EMIGRARE s. emigratzie expatriere pribegie (inv.) instrainare. (~ unui militant politic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
emigrare, emigrarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a emigra shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: emigratzie expatriere
- Din cauza situatziei rele are loc catre 1900 o masiva emigrare din Transilvania mai ales din rindurile tzaranimii sarace. IST. R.P.R. 436. DLRLC
-
etimologie:
- emigra DEX '09 DEX '98 DN