SURGHIÚN² surghiunuri s. n. (Astazi rar; shi in forma surgun) Exil deportare surghiunire. Cei care aveau curajul sashi manifeste iubirea de tzara erau trimishi in surgun. IBRAILEANU SP. CR. 73. Greaca adusa din TZarigrad de cucoana Luxandra Cimpineanca cind sa intors din surghiun din tzara turceasca. GHICA S. 296. Sa ai... multzamirea de a scrie poronca de arestuire shi de surgun a lui Radu. ALECSANDRI T. 1407. ◊ Expr. (Popular) A da cuiva surghiun = a izgoni pe cineva. Sa ne stringem fete multe Sa dam ravashal la curte; Sa iasa ravashul bun Sa dam la babe surgun. SEVASTOS C. 154. ♦ Stare situatzie de exilat; fig. pribegie instrainare. Aici shia plins amaraciunile surghiunului gingashul poet al Romei. VLAHUTZA R. P. 46. Pl. shi: surghiune (GHICA S. A. 66). Varianta: surgún surgune s. n.