stropshit ~a a [At: PAMFILE ap. CADE / Pl: ~itzi ~e / E: stropshi] 1 (Inv; d. obiecte sau d. fiintze mai ales oameni) Strivit (1). 2 (Prt) Calcat in picioare. 3 (Pex) Nimicit. 4 (Rar; spc; d. partzi ale corpului oamenilor mai ales d. piele) Zdrelit. 5 (Pop; pex; d. oameni) Mutilat. 6 (Reg; spc; d. fructe mai ales d. struguri) Tescuit². 7 (Ivr; fig; d. tzari popoare oshti) Cotropit² (3). 8 (Rar; pan; d. popoare armate etc.) Infrant. 9 (Pop; pan; d. oameni) Nebun. 10 (Spc) Epileptic (2). 11 (Rar; pan; d. oameni) Pocit². 12 (Fig; d. limba vorbire cuvinte etc.) Care este pronuntzat sau scris reprodus oral sau scris incorect Si: deformat² (7) denaturat² (3) pocit² schimonosit scalciat stalcit (rar) schingiuit².

STROPSHÍT A stropshitzi te adj. 1. Zdrobit sfarimat strivit. Mere paduretze cojite shi stropshite. La TDRG. ◊ Fig. Cashtile de otzel germane stau aci in Muzeul Apararii Leningradului stropshite strimbe gaurite minjite de noroi de singe shi rugina. STANCU U.R.S.S. 132. 2. Fig. (Despre oameni) Stricat (la minte) zapacit smintit. Itzi dau zece minute k sa te hotarashti de vrei a te numi deacum Ghiftuianca in loc de Ferchezanca... Multzi oameni stropshitzi am vazut... dapoi shi k aista! ALECSANDRI T. 580. ◊ (Substantivat) Mereu se gindea la Titi o prietena a ei din pension care se maritase cun stropshit... un grandoman ridicol. VLAHUTZA O. A. III 196. Stropshitul de Ion cu talanca de la oi cu cleshtele shi cu vatrariul face o hodorogeala shi un taraboi detzi ia auzul. CREANGA A. 38. Bai drege tu pe cine ai mai dres stropshitule! ALECSANDRI T. 274. ♦ (Despre cuvinte) Pocit schimonosit stilcit. O babilonie de cuvinte stropshite shi smulse din latineshte care bietzii romini nu le intzelegeau. RUSSO O. 57.

STROPSHÍT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A STROPSHI. 2) shi substantival pop. (despre persoane) Care shia pierdut dreapta judecata; tzicnit; smintit. /v. a (se) stropshi

STROPSHIT adj. (Mold.) Distrus nimicit in lupta. Cind au statut Irachie la imparatzie puterile imparatziii... atit de stropshite shi de oshteanii cei vechi shi de isprava atita de saracite era. CANTEMIR HR. Etimologie: stropshi. Vezi si stropshi stropshitura. Cf. s p i r c u i t (2).

stropshit a. shi m. Mold. 1. stricat epileptic: multzi oameni stropshitzi am vazut AL.; 2. fig. pocit: ba ei drege tu stropshitule! AL.

stropshít a adj. Diform ciunt: pictor stropshit (fig.) cuvinte stropshite. Est. Zapacit zevzec apucat epileptic: maĭ incet stropshitule! Adv. A vorbi stropshit a stropshi cuvintele.

STROPSHÍT adj. v. stalcit.

STROPSHÍT adj. v. deformat desfigurat distrus nimicit pocit potopit prapadit schimonosit slut slutzit stalcit strivit stramb strambat turtit urat uratzit zdrobit.

STROPSHÍT adj. s. v. mutilat schilod schilodit.

STROPSHÍT s. adj. v. comitzial epileptic.

STROPSHÍT s. v. stalcire.

STROPSHIT adj. deformat denaturat pocit schimonosit scilciat stilcit stricat (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronuntzare ~.)

stropshit adj. v. DEFORMAT. DESFIGURAT. DISTRUS. NIMICIT. POCIT. POTOPIT. PRAPADIT. SCHIMONOSIT. SLUT. SLUTZIT. STILCIT. STRIVIT. STRIMB. STRIMBAT. TURTIT. URIT. URITZIT. ZDROBIT.

stropshit adj. s. v. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT.

stropshit s. adj. v. COMITZIAL. EPILEPTIC.

STROPSHIT s. deformare denaturare pocire pocit schimonoseala schimonosire schimonosit scilciere stilcire stilcit stropshire. (~ cuvintelor unei limbi cind vorbeshte.)

stropshit a stropshitzi te adj. (pop.) pocit deformat stalcit