zapacit ~a [At: PONTBRIANT D. / V: (reg) ~picit / Pl: ~itzi ~e / E: zapaci] 12 smf a (Om) care shia pierdut (temporar) judecata limpede normala in fatza unei situatzii neashteptate dificile confuze din cauza unei emotzii a unei boli etc. Si: buimacit bezmetic (1) confuz (1) dezorientat (2) imprashtiat nauc naucit tulburat² (pop) zabauc (12) (reg) buimatic tehui² zabludnic zabun² (12) zabunit (12) zuz (10) zarghit (34) zaticnit (12). 3 a (D. actziuni manifestari etc. ale oamenilor) Care exprima sau denota zapaceala (2). 4 a Intimidat. 5 smf Zanatic. 67 a (Fam) Zvapaiat (12). 8 smf (Pex) Persoana ushuratica.

zapacit a adj. s.m. s.f. 1 adj. (despre oameni) Care este tulburat la minte; buimacit naucit. Fata a umblat bolnava shi zapacita (SADOV.). 2 s.m. s.f. Persoana nesocotita nebunatica aiurita; (reg.) zapauc. E un zapacit shi un desfrinat (CAL.). ◊ (k epitet precedind termenul calificat de care se leaga prin prep. „de”) A oprit pe zapacitul de tinar sa se arunce in apa inghetzata a marii. 3 adj. Care este intimidat fisticit. Fata ia zimbit... deloc zapacita (K. PETR.). 4 adj. (despre actziuni manifestari etc. ale oamenilor) Care exprima denota zapaceala. Un soldat cu mishcari zapacite (SAHIA). • pl.tzi te. /v. zapaci.

ZAPACÍT A zapacitzi te adj. Tulburat buimacit fisticit. Olimp Stavrat ishi mingaia zapacit barbutza cu un suris in care ingrijorarea se lupta cu cochetaria. REBREANU R. II 55. Se invirtea zapacita fringindushi miinile Cu disperare. BART E. 372. Atit era de zapacit incit nici nu shtia in care mina sa tzie cutzitul shi in care furculitza. SLAVICI O. I 106. ◊ (Adverbial) incepe sa se imbrace zapacit shi stingaci. SEBASTIAN T. 329. ◊ (Substantivat) Feciorul de imparat ramase k un zapacit. ISPIRESCU L. 186. ♦ Neintreg la minte; zvapaiat Zvinturat. (Substantivat) De unde nici cata la femei sa dat in dragoste cu o zapacita. ALECSANDRI T. 1728.

ZAPACÍT A zapacitzi te adj. (Adesea substantivat) Buimacit naucit tulburat; fastacit. ♦ Zvapaiat zvanturat. V. zapaci.

zapacit a. shi m. turburat foarte nedumerit.

zapacít a adj. Dezordonat zapauc nauc tehuĭ: un copil zapacit.

ZAPACÍT adj. 1. v. buimac. 2. v. ametzit. 3. v. dezorientat. 4. aiurit buimac buimacit derutat descumpanit dezorientat nauc naucit (Olt.) zabauc (Mold.) zalud (fig.) imprashtiat. (Nu shtie cum sa actzioneze e complet ~.) 5. v. tulburat. 6. v. fastacit. 7. v. smintit. 8. v. zburdalnic. 9. v. deranjat.

ZAPACIT adj. 1. ametzit buimac buimacit nauc naucit timpit (pop.) biiguit capiu uluit (reg.) buimatic habauc (Mold. Bucov. shi Transilv.) tehui. (Sa sculat ~.) 2. ametzit (fig.) beat imbatat. (~ de fericire.) 3. derutat descumpanit dezorientat incurcat nedumerit perplex (livr.) deconcertat (inv. shi fam.) sastisit. (Om ~.) 4. aiurit buimac buimacit derutat descumpanit dezorientat nauc naucit (Olt.) zabauc (Mold.) zalud (fig.) imprashtiat. (Nu shtie cum sa actzioneze e complet ~.) 5. tulburat. (Ramasese ~ cind a vazuto.) 6. fisticit intimidat incurcat (reg.) teshmenit (Olt. shi Munt.) ratutit. (Copilul a ramas ~.) 7. aiurea aiurit bezmetic descreierat nebun smintit tzicnit zanatic zurliu (rar) dezmetic (pop.) deshucheat palavatic silhui (inv. shi reg.) prilestit (reg.) shucheat tui (Mold.) tuiesh zalud zarghit (inv.) turluliu (fam.) sanchiu (fam. fig.) smucit trasnit tzacanit. (Ce tip ~!) 8. dracos neastimparat nebun nebunatic sprintzar vioi zbintzuit zburdalnic zglobiu zurliu zvapaiat zvinturat zvinturatic (pop.) zbanghiu (reg.) sturlubatic sturluibat (prin Olt.) saitoc (Transilv.) shulhetic (inv.) zburdatic zburdator. (Ce copil ~!) 9. deranjat rascolit ravashit. (Are toate hirtiile ~.)

Zapacit ≠ dezmeticit