7 definitzii pentru buimacit
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BUIMACÍT A buimacitzi te adj. Buimac. V. buimaci.
BUIMACÍT A buimacitzi te adj. Buimac. V. buimaci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
buimacit2 ~a a [At: NEGRUZZI S. I 227 / Pl: ~citzi ~e / E: buimaci] Buimac.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
buimacit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: buimaci] Buimacire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BUIMACÍT A buimacitzi te adj. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. «de») Buimac. Oamenii.. buimacitzi de somn au pus mina pe arme shau dat sa iasa pe ushi. SADOVEANU F. J. 747. Tirziu cind se trezi Stamati buimacit inca de somn dadu cu ochii de scrisoarea lasata de poshtash. BART E. 21. Capui vuia buimacit k intrun incendiu. VLAHUTZA O. A. 123. ◊ (Determinat prin «de cap») Marshaluitzi in strain razboi... buimacitzi de cap Salbatacitzi otravitzi. TOMA C V. 209. ◊ Fig. Plopii... lung privesc Buimacitzi spre mine. COSHBUC P. I 261. ◊ (Substantivat) Popii se uitau unii la altzii k nishte buimacitzi. NEGRUZZI S. I 227.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BUIMACÍT A buimacitzi te adj. Buimac. V. buimaci.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
BUIMACÍT adj. 1. v. buimac. 2. v. zapacit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
BUIMACIT adj. 1. ametzit buimac nauc naucit timpit zapacit (pop.) biiguit capiu uluit (reg.) buimatic habauc (Mold. Bucov. shi Transilv.) tehui. (Sa sculat ~.) 2. aiurit buimac derutat descumpanit dezorientat nauc naucit zapacit (Olt.) zabauc (Mold.) zalud (fig.) imprashtiat. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
buimacit, buimacitaadjectiv
-
- Oamenii.. buimacitzi de somn au pus mina pe arme shau dat sa iasa pe ushi. SADOVEANU F. J. 747. DLRLC
- Tirziu cind se trezi Stamati buimacit inca de somn dadu cu ochii de scrisoarea lasata de poshtash. BART E. 21. DLRLC
- Capui vuia buimacit k intrun incendiu. VLAHUTZA O. A. 123. DLRLC
- Marshaluitzi in strain razboi... buimacitzi de cap Salbatacitzi otravitzi. TOMA C V. 209. DLRLC
- Plopii... lung privesc Buimacitzi spre mine. COSHBUC P. I 261. DLRLC
- Popii se uitau unii la altzii k nishte buimacitzi. NEGRUZZI S. I 227. DLRLC
-
etimologie:
- buimaci DEX '98 DEX '09