13 definitzii pentru buimac
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (3)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BUIMÁC A buimaci ce adj. Ametzit (de somn de betzie de frica etc.); zapacit nauc; buimacit buimatic. Et. nec.
BUIMÁC A buimaci ce adj. Ametzit (de somn de betzie de frica etc.); zapacit nauc; buimacit buimatic. Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
buimác ~a a [At: CREANGA GL. / Pl: ~aci ~ace /E: nct] Ametzit de somn (sau de betzie de frica).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BUIMÁC A buimaci e adj. (Uneori urmat de determinari introduse prin prep. «de») Ametzit (De somn de betzie de frica de admiratzie etc.); zapacit uluit nauc. A doua zi se trezi buimac cu gura arsa o durere taioasa la timple shi o greutate pe inima. BART E. 213. Citeodata asuda noaptea shi dimineatza se scula obosit indispus buimac shi cu gura rea. VLAHUTZA O. A. 98. Oamenii sarira buimaci care dincotro crezind cai foc. CREANGA A. 113. ◊ (Determinat prin «de cap») Era buimac de cap shi hamesit de foame de atita imbiat. CREANGA P. 145. ◊ Fig; Ce tzarm stincos ce gind buimac! LESNEA C. D. 23. Umbre alearga buimace pe geamuri brumate. TOMA V. 397.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BUIMÁC A buimaci e adj. Ametzit (de somn de betzie de frica etc.); zapacit nauc.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
BUIMÁC ~k (~ci ~ce) (despre persoane) Care shia pierdut temporar capacitatea de a judeca limpede (din cauza somnului bauturii fricii etc.); nauc; zapacit; bezmetic. [Sil. buimac] /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
buimac a. ametzit zapacit nauc: era buimac de cap de atata umblet CR. [Cf. slav. BUĬ salbatic].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
buĭmác a adj. (turc. buĭumak osm. búĭúmak a creshte mare d. buĭ büyúk mare adica „crescut buĭac” dupa cum se zice „mere nebune” adica „foarte marĭ”. V. buĭac). Fam. Ametzit zapacit nauc: buĭmac de somn de groaza.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
buimác adj. m. pl. buimáci; f. buimák pl. buimáce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
buimác adj. m. pl. buimáci; f. sg. buimák pl. buimáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
BUIMÁC adj. 1. ametzit buimacit nauc naucit tampit zapacit (pop.) baiguit capiu uluit (reg.) buimatic habauc (Mold. Bucov. shi Transilv.) tehui. (Sa sculat ~.) 2. v. zapacit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
BUIMAC adj. 1. ametzit buimacit nauc naucit timpit zapacit (pop.) biiguit capiu uluit (reg.) buimatic habauc (Mold. Bucov. shi Transilv.) tehui. (Sa sculat ~.) 2. aiurit buimacit derutat descumpanit dezorientat nauc naucit zapacit (Olt.) zabauc (Mold.) zalud (fig.) imprashtiat. (Ce om ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Buimac ≠ dezmeticit
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
buimác (buimák) adj. Tulburat ametzit nauc. Origine necunoscuta. Legat fara indoiala de bui shi buiac chiar daca lipseshte etimonul exact (Cihac II 31). Este putzin probabila ipoteza lui Scriban intemeiata pe tc. buyunmak „a creshte”. Der. buimaci vb. (a zapaci a ametzi a tulbura); buimaceala s. f. (nauceala stupoare); buimacie s. f. (rar nauceala); buimatec adj. (rar nauc prostit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
buimac, buimakadjectiv
- 1. Ametzit (de somn de betzie de frica etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A doua zi se trezi buimac cu gura arsa o durere taioasa la timple shi o greutate pe inima. BART E. 213. DLRLC
- Citeodata asuda noaptea shi dimineatza se scula obosit indispus buimac shi cu gura rea. VLAHUTZA O. A. 98. DLRLC
- Oamenii sarira buimaci care dincotro crezind cai foc. CREANGA A. 113. DLRLC
- Era buimac de cap shi hamesit de foame de atita imblat. CREANGA P. 145. DLRLC
- Ce tzarm stincos ce gind buimac! LESNEA C. D. 23. DLRLC
- Umbre alearga buimace pe geamuri brumate. TOMA C. V. 397. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09