buimác (buimák) adj. Tulburat ametzit nauc. Origine necunoscuta. Legat fara indoiala de bui shi buiac chiar daca lipseshte etimonul exact (Cihac II 31). Este putzin probabila ipoteza lui Scriban intemeiata pe tc. buyunmak „a creshte”. Der. buimaci vb. (a zapaci a ametzi a tulbura); buimaceala s. f. (nauceala stupoare); buimacie s. f. (rar nauceala); buimatec adj. (rar nauc prostit).