opțiuni
  • info

9 definiții pentru buimatic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

buimátic, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. IV, 45 / Pl: ~ici, ~ice / E: buimac + -atic] Buimac.

BUIMÁTIC, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -e, adj. (Rar) Buimac. Urieșii stau buimatici. ALECSANDRI, P. A. 152.

BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -e, adj. (Rar) Buimac. – Din buim[ac] + suf. -atic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimátic adj. m., pl. buimátici; f. sg. buimátică, pl. buimátice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUIMÁTIC adj. v. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.

buimatic adj. v. AMEȚIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TÎMPIT. ZĂPĂCIT.

Intrare: buimatic
buimatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buimatic
  • buimaticul
  • buimaticu‑
  • buimatică
  • buimatica
plural
  • buimatici
  • buimaticii
  • buimatice
  • buimaticele
genitiv-dativ singular
  • buimatic
  • buimaticului
  • buimatice
  • buimaticei
plural
  • buimatici
  • buimaticilor
  • buimatice
  • buimaticelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buimatic, buimaticăadjectiv

etimologie:
  • Buim[ac] + sufix -atic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.