BUIMÁC A buimaci e adj. (Uneori urmat de determinari introduse prin prep. «de») Ametzit (De somn de betzie de frica de admiratzie etc.); zapacit uluit nauc. A doua zi se trezi buimac cu gura arsa o durere taioasa la timple shi o greutate pe inima. BART E. 213. Citeodata asuda noaptea shi dimineatza se scula obosit indispus buimac shi cu gura rea. VLAHUTZA O. A. 98. Oamenii sarira buimaci care dincotro crezind cai foc. CREANGA A. 113. ◊ (Determinat prin «de cap») Era buimac de cap shi hamesit de foame de atita imbiat. CREANGA P. 145. ◊ Fig; Ce tzarm stincos ce gind buimac! LESNEA C. D. 23. Umbre alearga buimace pe geamuri brumate. TOMA V. 397.