BEZMÉTIC A bezmetici ce adj. (Adesea adverbial) Fara rost fara capatai; p. ext. zapacit nauc bezmeticit dezmetic. [Var.: bezmétec a adj.] Din ucr. bezmatok „[stup] fara matca”.

bezmetic ~a [At: NECULCE ap. LET. II 271/30 / V: ~tec (inv) besne~ / Pl: ~ici ~ice / E: ucr безматок] 12 a av (Uneori complinit pop prin „la minte”) Zapacit. 34 a av Fara rost. 5 a (Inv; d. stupi) Fara matca (sau cu matca stearpa ori falsa).

BEZMÉTIC A bezmetici ce adj. (Adesea adverbial) Fara rost fara capatai; p. ext. zapacit nauc bezmeticit dezmeticit. [Var.: bezmétec a adj.] Din ucr. bezmatok „[stup] fara matca”.

BEZMÉTIC A bezmetici e adj. (Mai ales in constructzie cu verbe de mishcare) Fara rost fara capatii zapacit. Gheorghe Botezaiu e slujitor cu credintza. El na umblat bezmetic cautindushi cishtigul cu sabia ori aici ori dincolo dupa cum i da simbrie unul ori altul. SADOVEANU F. J. 570. Gasi pe maica Evlampia indeletnicindus cun stup bezmetic. SADOVEANU P. M. 282. Un roi de albine se invirtea in zbor deasupra capului sau shi umblau bezmetice de colo pina colo neavind loc unde sa se asheze. CREANGA P. 238. ◊ Fig. Iar vintul cu foarfecai galbena tunde Copacii bezmetici sub zarile scunde. LESNEA I. 125. Varianta: bezmétec a (CREANGA P. 145) adj.

BEZMÉTIC A bezmetici e adj. Fara rost fara capatai; p. ext. zapacit. E slujitor cu credintza. El na umblat bezmetic(SADOVEANU). [Var.: bezmétec a adj.] Ucr. bezmatok „[stup] fara matca”.

BEZMÉTIC ~k (~ci ~ce) shi adverbial Care shia pierdut temporar capacitatea de a judeca limpede (din cauza fricii a unei mari neplaceri a somnului etc.); lipsit de ratziune (pentru un scurt timp); zapacit; buimac; nauc. A umbla ~. ◊ Stup ~ stup fara matca. /<ucr. bezmatok

BEZMETIC adj. (Mold.) Zapacit uluit buimac Il bucura … k un bezmetic ce era la minte. NECULCE. Etimologie: ucr. bezmatok „(stup) fara matca”. Cf. buiguit² (2) buiguitor (2) cebaluit. adjectiv

bezmètic a. Mold. nebun zapacit: albinele umblau bezmetice de colo pana colo CR. [Cf. serb. BEZMATAK stup fara matca: bezmetic e o imagine luata dela roirea dezordonata a albinelor fara regina].

bezmétic a adj. (nu din rut. bezmátok fara matca [albinele] ci din bozometic care vine din bezometic). Nebun zapacit. SHi dezmetic.

bezmetec ~a a vz bezmetic

bezmétic adj. m. pl. bezmétici; f. bezmética pl. bezmétice

bezmétic adj. m. pl. bezmétici; f. sg. bezmética pl. bezmétice

bezmetic

bezmetic.

BEZMÉTIC adj. v. smintit.

BEZMETIC adj. aiurea aiurit descreierat nebun smintit tzicnit zanatic zapacit zurliu (rar) dezmetic (pop.) deshucheat palavatic silhui (inv. shi reg.) prilestit (reg.) shucheat tui (Mold.) tuiesh zalud zarghit (inv.) turluliu (fam.) sanchiu (fam. fig.) smucit trasnit tzacanit. (Ce tip ~!)

bezmétic (bezmética) adj. Zapacit nauc aiurit. Var. dezmetic. Der. din sl. bezumŭ „nebunie” (Iordan Arhiva XXX 221; REW 428) cu fonetism dezvoltat k in sl. bezŭ matokŭ „(stup) fara regina” cf. sb. bezmatičiti „a ramine fara regina” (Weigand Jb XIV 112; Loewe 56; DAR; Pushcariu Lr. 356). Asocierea poate parea curioasa dar este ilustrata suficient de citatul lui Conachi (dat de Scriban): albinele bezmeticesc fara matca. Dupa Giuglea Dacor. II 823 besmetic ar proveni din lat. amphisbeticus k in it. bisbetico. Var. desmetic „zapacit” contrazice semantismul lui desmetici „a se trezi din betzie ashi veni in fire”. Este posibil k desmetici sa reprezinte un mai vechi *desmintici < lat. *deexmenticare (cf. it. dimenticare REW 2550a) care a insemnat probabil acelashi lucru k bezmetici „a zapaci a nauci”. Ulterior desmetici a fost simtzit k opusul lui bezmetici shi interpretat k „deszapaci” dupa schema normala a rom. (cf. facedesface; imbracadesbraca; inchidedeschide). Alta ipoteza care il explica pe dezmetic prin contaminarea lui bezmetic cu desmetici la Pushcariu Dacor. VIII 111.