SMINTÍT A smintitzi te adj. (Adesea substantivat) Care shia pierdut dreapta judecata sau care se comporta k shi cum shiar fi pierduto; ieshit din mintzi; nebun. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor) Care denota lipsa de judecata nechibzuintza nebunie; nechibzuit nebunesc. V. sminti.

smintit¹ sn vz zmintit

smintit² ~a [At: PSALT. HUR. 23^v/17 / V: (ivp) zm~ (inv) smen~ / Pl: ~itzi ~e / E: sminti] 12 a smf Care shia pierdut judecata din cauza unei boli mintale Si: alienat (45) dement (12) descreierat (34) innebunit nebun saltat² sarit² scrantit (pfm) apucat² (910) candriu (12) capiat² (2) sonat strecheat (irg) nerod prilestit (reg) boland palaurat primit prost sashiu tuiesh zarghit zaluzit (fam) sifilitic. 34 a smf (Fig) Care are mintea intunecata Si: ratacit. 56 a smf (Pex) Care se comporta k shi cum shiar fi pierdut judecata normala Si: aiurea (6) aiurit (12) bezmetic (1) nebun zanatic zapacit zurliu (pop) palavatic (reg) shucheat tui⁶ tzacanit tzicnit zalud (fam) sanchiu smucit (8) trasnit (pop) deshucheat (1). 7 a (D. manifestari ale oamenilor) Care denota lipsa de judecata Si: dement (4) dementzial (1) nebunesc. 8 a (Ivr) Inshelat. 9 a (Inv; d. oameni sau partzi ale corpului) Vatamat. 10 a (Inv; pex) Schilod. 11 a (Inv; pan; d. mecanisme) Stricat. 12 a (Ivr; d. limba) Deformat² (7). 13 a (Inv; d. activitatzi procese etc.) Necorespunzator. 1415 a av (Ivp) Greshit (13). 16 a (Ivp) Deplasat din pozitzia initziala.

SMINTÍT A smintitzi te adj. (Adesea substantivat) Care shia pierdut dreapta judecata sau care se comporta k shi cum shiar fi pierduto; ieshit din mintzi; nebun. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor ) Care denota lipsa de judecata nechibzuintza nebunie; nechibzuit nebunesc. V. sminti.

SMINTÍT A smintitzi te adj. 1. Care shia pierdut dreapta judecata sau care se comporta k shi cum shiar fi pierduto; ieshit din mintzi; nebun. Cind baba inota smintita pe la jumatatea lacului alb FatFrumos arunca buzduganun nori shi lovi Miazanoaptea in aripi. EMINESCU N. 24. Gesticulam vorbind singur fara sa bag de seama la un bun batrin care ma privea cu mirare de citeva minute shi care negreshit ma socotea smintit. NEGRUZZI S. I 221. ◊ (In constructzii pleonastice) Feciorul acelai cam smintit la cap. VORNIC P. 205. ◊ (Adverbial) Rizind smintit in fericirea lui draceasca venea dea rostogolul catre iaz. GALACTION O. I 44. ◊ (Substantivat) Va uitatzi k la un smintit care shia luat cimpii. PREDA I. 26. Datzil afara k e un smintit shi nu shtie ce vorbeshte. ISPIRESCU L. 203. Sai impartzi in doua cete: in smintitzi shi in mishei. EMINESCU O. I 151. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor) Care denota lipsa de judecata; nechibzuit nebunesc. O politica rea shi smintita pe un neam il poate rasturna in mormint. GHICA A. 327. 2. Fig. Scos din fagashul obishnuit; deranjat. Sa se duca la curte spre a se linishti... sa nu fie treburile smintite a doua zi dimineatza. SADOVEANU Z. C. 216.

smintit a. 1. mutat dislocat: felinare smintite din locul lor; 2. stricat: acest drum avea folosul a nu fi calcat shi smintit de dushman BALC.; 3. fig. ieshit din mintzi: un om smintit.

smintít a adj. Vechĭ. Deranjat mutat din loc: stilp smintit. Vatamat stricat: drum smintit. Azĭ. Fig. Nebun: om smintit. SHi zm.

ismintit ~a a vz smintit

zmintit² ~a a vz smintit²

zmintit a adj. v. smintit.

SMINTÍT adj. v. defect defectat defectuos deranjat dereglat eronat fals greshit incorect inexact neadevarat necorespunzator stricat.

SMINTÍT adj. s. 1. adj. s. v. nebun. 2. adj. v. nebunesc. 3. adj. aiurea aiurit bezmetic descreierat nebun tzicnit zanatic zapacit zurliu (rar) dezmetic (pop.) deshucheat palavatic silhui (inv. shi reg.) prilestit (reg.) shucheat tui (Mold.) tuiesh zalud zarghit (inv.) turluliu (fam.) sanchiu (fam. fig.) smucit trasnit tzacanit. (Ce tip ~!)

smintit adj. v. DEFECT. DEFECTAT. DEFECTUOS. DERANJAT. DEREGLAT. ERONAT. FALS. GRESHIT. INCORECT. INEXACT. NEADEVARAT. NECORESPUNZATOR. STRICAT.

SMINTIT adj. s. 1. adj. s. (MED.) alienat dement descreierat innebunit nebun tzicnit (livr. shi peior.) sonat (pop. shi fam.) apucat candriu capiat deshucheat strecheat (inv. shi reg.) nerod (reg.) prost (Transilv. Maram. shi Ban.) bolind (Ban.) palaurat (Olt. shi Munt.) primit (Mold.) zaluzit zarghit (fig.) saltat sarit scrintit tzacanit. (O persoana ~.) 2. adj. dement dementzial nebunesc. (Un act ~.) 3. adj. aiurea aiurit bezmetic descreierat nebun tzicnit zanatic zapacit zurliu (rar) dezmetic (pop.) deshucheat palavatic silhui (inv. shi reg.) prilestit (reg.) shucheat tui (Mold.) tuiesh zalud zarghit (inv.) turluliu (fam.) sanchiu (fam. fig.) smucit trasnit tzacanit. (Ce tip ~!)

Amantes amentes (lat. „Indragostitzi smintitzi”). Terentziu a spus aceste vorbe in comedia sa Andria (versul 13 in versiune moderna: act I sc. 3). Ele sau raspindit repede datorita nu atit cuprinsului lor destul de banal cit mai ales jocului de cuvinte original reushit shi ushor de retzinut. Cind se folosesc? Oricand indragostitzii prin manifestarile lor confirma parerea lui Terentziu! Byron in Pelerinajul lui Childe Harold (IV 123) spune de asemeni: Who loves raves „Cine iubeshte aiureaza” dar versul sau are un caracter dramatic caci se refera la ratacirile dragostei care pot avea urmari nefericite. LIT.