bezmétic (bezmética) adj. Zapacit nauc aiurit. Var. dezmetic. Der. din sl. bezumŭ „nebunie” (Iordan Arhiva XXX 221; REW 428) cu fonetism dezvoltat k in sl. bezŭ matokŭ „(stup) fara regina” cf. sb. bezmatičiti „a ramine fara regina” (Weigand Jb XIV 112; Loewe 56; DAR; Pushcariu Lr. 356). Asocierea poate parea curioasa dar este ilustrata suficient de citatul lui Conachi (dat de Scriban): albinele bezmeticesc fara matca. Dupa Giuglea Dacor. II 823 besmetic ar proveni din lat. amphisbeticus k in it. bisbetico. Var. desmetic „zapacit” contrazice semantismul lui desmetici „a se trezi din betzie ashi veni in fire”. Este posibil k desmetici sa reprezinte un mai vechi *desmintici < lat. *deexmenticare (cf. it. dimenticare REW 2550a) care a insemnat probabil acelashi lucru k bezmetici „a zapaci a nauci”. Ulterior desmetici a fost simtzit k opusul lui bezmetici shi interpretat k „deszapaci” dupa schema normala a rom. (cf. facedesface; imbracadesbraca; inchidedeschide). Alta ipoteza care il explica pe dezmetic prin contaminarea lui bezmetic cu desmetici la Pushcariu Dacor. VIII 111.