BUIMACÍT A buimacitzi te adj. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. «de») Buimac. Oamenii.. buimacitzi de somn au pus mina pe arme shau dat sa iasa pe ushi. SADOVEANU F. J. 747. Tirziu cind se trezi Stamati buimacit inca de somn dadu cu ochii de scrisoarea lasata de poshtash. BART E. 21. Capui vuia buimacit k intrun incendiu. VLAHUTZA O. A. 123. ◊ (Determinat prin «de cap») Marshaluitzi in strain razboi... buimacitzi de cap Salbatacitzi otravitzi. TOMA C V. 209. ◊ Fig. Plopii... lung privesc Buimacitzi spre mine. COSHBUC P. I 261. ◊ (Substantivat) Popii se uitau unii la altzii k nishte buimacitzi. NEGRUZZI S. I 227.