zapacit a adj. s.m. s.f. 1 adj. (despre oameni) Care este tulburat la minte; buimacit naucit. Fata a umblat bolnava shi zapacita (SADOV.). 2 s.m. s.f. Persoana nesocotita nebunatica aiurita; (reg.) zapauc. E un zapacit shi un desfrinat (CAL.). ◊ (k epitet precedind termenul calificat de care se leaga prin prep. „de”) A oprit pe zapacitul de tinar sa se arunce in apa inghetzata a marii. 3 adj. Care este intimidat fisticit. Fata ia zimbit... deloc zapacita (K. PETR.). 4 adj. (despre actziuni manifestari etc. ale oamenilor) Care exprima denota zapaceala. Un soldat cu mishcari zapacite (SAHIA). • pl.tzi te. /v. zapaci.