NEASTAMPARÁT A neastamparatzi te adj. 1. Care nu se astampara sau care nu poate fi astamparat; spec. (despre oameni firea temperamentul lor) care se agita continuu; agitat nelinishtit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi zglobiu zburdalnic zvapaiat; p. ext. obraznic rau. ♦ (Despre ochi privire etc.) Vioi jucaush. [Pr.: neas] Pref. ne + astamparat.

neastamparat ~a a [At: URECHE L. 158 / V: (inv) ~tamp~ / Pl: ~atzi ~e / E: ne + astamparat] 1 Care nu se astampara Si: nedomolit (ivp) neostoit (1). 2 (Spc; d. oameni firea temperamentul lor) Care se agita continuu Si: agitat. 3 (D. oameni) Nesupus (2). 4 (D. oameni) Turbulent. 5 (D. oameni) Recalcitrant. 6 Care tradeaza dinamism. 7 (Ivr; d. climat) Care prezinta mari diferentze Si: excesiv. 89 (D. copii; ioc linishtit cuminte) (Excesiv de) vioi Si: zburdalnic zvapaiat (ivp; rar) neostoit (4) (Ban) nestatornic (2) (irg) nestatator (3). 10 (Pex; d. copii) Obraznic. 11 (D. copii) Rau. 12 (D. ochi; pex d. privire) Care exprima vioiciune Si: jucaush. 13 Tulburat. 14 Nelinishtit (3). 15 Nervos (13). 16 Nerabdator (7). 17 (Rar; d. vremuri stari) Zbuciumat.

NEASTAMPARÁT A neastamparatzi te adj. 1. Care nu se astampara sau care nu poate fi astamparat; spec. (despre oameni firea temperamentul lor) care se agita continuu; agitat nelinishtit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi zglobiu zburdalnic zvapaiat; p. ext. obraznic rau. ♦ (Despre ochi privire etc.) Vioi jucaush. [Pr.: neas] Ne + astamparat.

NEASTAMPARÁT ~ta (~tzi ~te) (negativ de la astamparat) (despre copii) Care nu sta locului nici un moment; fara astampar; zbanghiu; zburdalnic; zvapaiat. * De ~ care nu poate fi astamparat. [Sil. neas] /ne + astamparat

neastamparat a. fara astampar.

neastamparat ~a a vz neastamparat

NEASTIMPARÁT A neastimparatzi te adj. Plin de neastimpar nelinishtit tulburat agitat nepotolit. Dinca se plimba prin birou neastimparat nerabdator. VLAHUTZA O. A. 208. Merge drept.. tot mai iute tot mai neastimparata tot mai imbatata de fericirea apropierii. SLAVICI N. I 103. Era duh neastimparat shi neimpacat chiar cu sine insushi. CREANGA A. 135. ♦ (Mai ales despre copii; in opozitzie cu ashezat cuminte) Zburdalnic zglobiu. Eram subtzirica iute shi neastimparata k argintul viu. SADOVEANU O. VIII 45. Din copil neastimparat ce eram ma facui un baiet ashezat shi intzelept. SLAVICI N. I 150. Fratemeu cel mare nating shi neastimparat cum il shtii fuga la usha sa deschida. CREANGA P. 27. ◊ (Substantivat) La fereastra lui mosh Gheorghe stau neastimparatele celea de Marica shi Catinca shii tot striga sa se gateasca mai iute. SP. POPESCU M. G. 23. ♦ (Despre ochi privire etc.) Vioi jucaush. Clipeshte des din ochii mici veseli shi neastimparatzi. STANCU U.R.S.S. 154.

neastimparát a adj. (ea 2 sil.). Nelinishtit agitat zburdalnic.

neastamparát (neas) adj. m. pl. neastamparátzi; f. neastamparáta pl. neastamparáte

neastamparát adj. m. (sil. neas) pl. neastamparátzi; f. sg. neastamparáta pl. neastamparáte

NEASTAMPARÁT adj. 1. v. zbuciumat. 2. v. zburdalnic. 3. v. jucaush.

Neastamparat ≠ astamparat

NEASTIMPARAT adj. 1. agitat framintat nelinishtit nepotolit zbuciumat. (A dus o viatza ~.) 2. dracos nebun nebunatic sprintzar vioi zapacit zbintzuit zburdalnic zglobiu zurliu zvapaiat zvinturat zvinturatic (pop.) zbanghiu (reg.) sturlubatic sturluibat (prin Olt.) saitoc (Transilv.) shulhetic (inv.) zburdatic zburdator. (Copil ~.) 3. jucaush vioi. (Ochi ~; privire ~.)