indracit¹ sn [At: DOSOFTEI V. S. 148/2 / Pl: ~uri / E: indraci] 1 Indracire (1). 2 Nebunie. 3 Inraire. 4 (Rar) Epilepsie. 5 Indracire (5).

indracit² ~a a [At: VARLAAM C. 48/2 / Pl: ~itzi ~e / E: indraci] 1 Stapanit de duhuri necurate. 2 Epileptic. 3 Furios. 4 Nebun. 5 Rau. 6 (Gmtz) SHmecher. 7 (Fig) Plin de temperament. 8 (Ie) Ai fi cuiva osul ~ A fi un om care face rau. 9 (Fig) Teribil. 10 (Fig) infocat.

INDRACÍT A indracitzi te adj. Infuriat furios ieshit din fire; al dracului rau. Abia scapai de un nebun shimi vine altul mai indracit. REBREANU R. II 29. Se uita la dinsa k cel mai indracit comisar de politzie. SLAVICI O. I 363. Sa se mire de inima cea indracita. RETEGANUL P. IV 6. ◊ (Adverbial) Capitanul se apropie cu pashi grei suflind indracit. DUNAREANU CH. 147. ♦ Infocat viu nervos. Mormanul de marfuri de pe platforma era descarcat chiar atunci cu o graba indracita. GALAN B. I 17. ♦ Afurisit blestemat. Am o masea indracita care ma baga in iad de viu. ALECSANDRI S. 129. ◊ (Substantivat) Sa o scape de un indracit de mistretz. ISPIRESCU U. 38.

INDRACÍT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A INDRACI shi A SE INDRACI. 2) fam. Care iese din comun prin calitatzile sale; grozav. 3) Care poate ieshi ushor din incurcaturi; descurcaretz; abil. [Sil. indra] /v. a (se) indraci

indracit a. 1. apucat de necuratul; 2. foarte rau furios.

indracít a adj. In care a intrat dracu nebun. Fig. Foarte raŭ lipsit de mila: om caracter indracit. Adv. Grozav in dracĭ foarte invershunat: a te lupta indracit un vin indracit de bun.

indraci vtr [At: COD. VOR. 80/8 / Pzi: ~cesc / E: in + drac] 1 vr (inv; d. oameni) A fi posedat de demoni. 2 vr A innebuni. 34 vtr A (se) infuria. 56 vr (Spc) A fi bolnav (de epilepsie sau) de somnambulism Cf lunatic. 78 vtr (Fig) A (se) inrai. 9 vt (D. demoni) A chinui un om. 10 vt (Fig) A face pe cineva activ.

INDRACÍ indracesc vb. IV. Refl. (Despre persoane) A se infuria a se face rau (de minie de ciuda etc.). Ba inca face shio aparaie prin casa de sa indracit de ciuda hirca de la bucatarie. CREANGA P. 66. Apoi mari sendracea Colean vale se ducea O falangan drum scotea Pe drumetzi pe totzi batea. ALECSANDRI P. P. 129. ◊ Fig. Lupta are sa se indraceasca zi cu zi... pentru k nici dushmanul nushi lasa ushor pamintul de sub picioare. CAMILAR TEM. 11.

A INDRACÍ ~ésc tranz. A face sa se indraceasca. /in + drac

A SE INDRACÍ ma ~ésc intranz. A deveni al dracului (de rau); a se inrai din cale afara. /in + drac

indracì v. 1. a se face drac a fi al dracului; 2. fig. a se infuria.

indracésc v. tr. Fam. Fac raŭ k dracu: aceasta vorba la indracit. V. refl. Ma infuriĭ grozav: fereshtete k s’a indracit! Vechĭ ma dracesc inebunesc.

indrací (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indracésc imperf. 3 sg. indraceá; conj. prez. 3 sa indraceásca

indrací vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indracésc imperf. 3 sg. indraceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. indraceásca

INDRACÍT adj. v. colosal cumplit extraordinar fenomenal formidabil furios groaznic grozav infernal indarjit infiorator infuriat ingrozitor inspaimantator intaratat invershunat maniat manios naprasnic pornit strashnic teribil.

INDRACÍT adj. s. v. afurisit.

indracit adj. v. COLOSAL. CUMPLIT. EXTRAORDINAR. FENOMENAL. FORMIDABIL. FURIOS. GROAZNIC. GROZAV. INFERNAL. INDIRJIT. INFIORATOR. INFURIAT. INGROZITOR. INSPAIMINTATOR. INTARITAT. INVERSHUNAT. MINIAT. MINIOS. NAPRASNIC. PORNIT. STRASHNIC. TERIBIL.

INDRACIT adj. s. afurisit blestemat ciinos hain rau ticalos (inv. shi pop.) pustiu (pop. shi fam.) pirdalnic (pop.) impelitzat jurat (inv. shi reg.) urgisit (reg.) pricajit (Transilv.) sacret.

INDRACÍ vb. v. infuria inrai mania.

indraci vb. v. INFURIA. INRAI. MINIA.

indrací indracesc vb. IV. 1. Refl. (Inv.) A fi posedat de demoni a fi chinuit de draci; p. ext. a innebuni. 2. Refl. shi tranz. a (se) infuria a (se) inrai. Din pref. in + drac.