furios ~oasa [At: BALCESCU M. V. 392 / P: ~rios / Pl: ~oshi ~oase / E: fr furieux lat furiosus] 1 a (D. oameni shi animale sau d. manifestarile lor) Cuprins de furie Si: infuriat manios. 2 av Cu furie. 3 a (D. elemente ale naturii) Violent. 4 a (D. elemente ale naturii) Foarte puternic Si: naprasnic.

FURIÓS OÁSA furioshi oase adj. 1. (Despre oameni shi manifestarile lor) Cuprins de furie minios infuriat. Cind omul furios incepe sa discute e semn k a ajuns pe calea cumintzirii. REBREANU R. II 90. Gingasha copila se simtzi patrunsa shi infiorata de o fapta la care o impinsese o pornire furioasa de gelozie. NEGRUZZI S. I 23. ◊ (Substantivat) Apropiinduse de dugheana lui Leiba jandarmii i dezleaga furiosului miinile. GHEREA ST. CR. II 138. ◊ (Despre animale) El visa k picase in nishte turme de tzapi furioshi shi k dabia scapase. BALCESCU O. II 258. ♦ (Adverbial) Cu furie. TZipa furios. 2. (Despre elemente ale naturii) Violent puternic. Riuletzul acest neinsemnat se infla pravale orice i iasa inainte shi furios sparge trage ineaca. NEGRUZZI S. I 196. (Poetic) Muntzii noshtri au fost adesea scump azil de libertate SHi din virful lor rominii torent iute furios Saruncau. ALEXANDRESCU P. 137. Pronuntzat: rios.

FURIÓS OÁSA adj. Stapanit de furie manios. ♦ adv. Cu furie. ♦ (Despre elementele naturii) Violent puternic. [Pron. rios. / cf. lat. furiosus fr. furieux].

FURIÓS OÁSA adj. stapanit de furie manios. ◊ (adv.) cu furie. ◊ (despre elementele naturii) violent. (< fr. furieux lat. furiosus)

FURIÓS¹ ~oása (~óshi ~oáse) 1) Care manifesta furie in comportare. 2) (despre fenomene) Care se manifesta cu (mare) violentza; care se produce foarte puternic. Torent ~. [Sil. rios] /<fr. furieux lat. furiosus

FURIÓS² adv. Cu furie. [Sil. rios] /<fr. furieux lat. furiosus

furios a. 1. care e in prada furiei: nebun furios; 2. care exprima furie: priviri furioase; 3. foarte violent: furtuna furioasa.

*furiós oása adj. (lat. furiosus). Care e in prada furiiĭ: om furios. Care denota furia: gesturĭ furioase. Fig. Impetuos: vint furios. Adv. In mod furios: a ataca furios.

furiós (rios) adj. m. pl. furióshi; f. furioása pl. furioáse

furiós adj. m. (sil. rios) pl. furióshi; f. sg. furioása pl. furioáse

FURIÓS adj. 1. indarjit infuriat intaratat invershunat maniat manios pornit (livr.) obstinat (pop.) indracit nabadaios otzarat (inv. shi reg.) scarbit (reg.) navarlios (inv. in Transilv.) firetic (fam.) burzuluit zborshit (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. v. violent.

FURIOS adj. 1. indirjit infuriat intaritat invershunat miniat minios pornit (livr.) obstinat (pop.) indracit nabadaios otzarit (inv. shi reg.) scirbit (reg.) navirlios (inv. in Transilv.) firetic (fam.) burzuluit zborshit (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. violent (fig.) turbat. (O ieshire ~.)

Furios ≠ calm