opțiuni
  • info

14 definiții pentru mânios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNIÓS, -OÁSĂ, mânioși, -oase, adj. Plin de mânie (1); furios; foarte supărat; care exprimă sau trădează mânie. [Pr.: -ni-os] – Mânie + suf. -os.

MÂNIÓS, -OÁSĂ, mânioși, -oase, adj. Plin de mânie (1); furios; foarte supărat; care exprimă sau trădează mânie. [Pr.: -ni-os] – Mânie + suf. -os.

mânios, ~oasă [At: PSALT. HUR. 2v/20 / V: (îvr) măn~, (nob) mainos / Pl: ~oși, ~oase / E: mânie + -os] 1-2 smf, a (Om) plin de mânie1 (1) Si: furios, mâniat (1-2). 4 smf, a (Om) care se înfurie ușor Si: nervos, iritabil. 5-6 av, a (D. glas, privire, fizionomie etc.) (Într-un mod) care exprimă mânie1 (1). 7-8 a, av (Înv) (Care este) înverșunat. 9 a (Înv) Care nu uită supărarea Si: dușmănos. 10-11 a, av (Care este) supărat. 12-13 av, a (D. glas, privire, fizionomie, atitudine etc.) (Într-un mod) care exprimă, trădează ciudă. 14 a (Reg) Țanțoș. 15 sfa (Mun; Olt) Dans popular care se joacă la nunți Si: mușamaua (5). 16 sfa (Mun; Olt) Melodie după care se execută mânioasa (15) Si: mușamaua (6).

MÂNIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care se mânie ușor. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește mânie; care exprimă mânie. 3) Care este foarte supărat. [Sil. ni-os] /mânie + suf. ~os

mânios m. medic care dă ajutor la faceri. [Gr. mod. MAMMOS, din MÁMME, moașă].

mânios a. 1. plin de mânie; 2. care se mânie lesne.

mănios, ~oasă a vz mânios

MÎNIÓS, -OÁSĂ, mînioși, -oase, adj. Plin de mînie; furios. Cît era de mînioasă, baba tot mai strigă după odorul de nepot. REBREANU, R. II 31. Atunci fiul craiului, mînios, îi mai trage un frîu. CREANGĂ, P. 195. ◊ Fig. Furtunile primăverii sînt mînioase și repezi, nici nu știi cînd te prind în vîrtejul lor. SADOVEANU, O. IV 285. ◊ Expr. Dunăre de mînios v. dunăre. ♦ Care exprima sau trădează mînie. O armă pocni și-un glas mînios strigă. CAMILAR, N. I 81. ♦ Supărat, necăjit, înciudat (împotriva cuiva). Am gîndit că ești mînioasă pe tătuca și pe mămuca. CREANGĂ, P. 12. – Pronunțat: -ni-os.

mîniós, -oásă adj. (d. mînie saŭ lat. maniosus, furios). Plin de mînie, furios. V. irascibil, cĭudos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mâniós (-ni-os) adj. m., pl. mânióși; f. mânioásă, pl. mânioáse

mâniós adj. m. (sil. -ni-os) pl. mânióși; f. sg. mânioásă, pl. mânioáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNIÓS adj. v. furios.

MÂNIÓS adj. v. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș.

MÎNIOS adj. furios, îndîrjit, înfuriat, întărîtat, înverșunat, mîniat, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~ la culme.)

mînios adj. v. DUȘMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

Intrare: mânios
mânios adjectiv
  • silabație: mâ-ni-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânios
  • mâniosul
  • mâniosu‑
  • mânioasă
  • mânioasa
plural
  • mânioși
  • mânioșii
  • mânioase
  • mânioasele
genitiv-dativ singular
  • mânios
  • mâniosului
  • mânioase
  • mânioasei
plural
  • mânioși
  • mânioșilor
  • mânioase
  • mânioaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânios, mânioasăadjectiv

  • 1. Plin de mânie; foarte supărat; care exprimă sau trădează mânie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: furios
    • format_quote Cît era de mînioasă, baba tot mai strigă după odorul de nepot. REBREANU, R. II 31. DLRLC
    • format_quote Atunci fiul craiului, mînios, îi mai trage un frîu. CREANGĂ, P. 195. DLRLC
    • format_quote figurat Furtunile primăverii sînt mînioase și repezi, nici nu știi cînd te prind în vîrtejul lor. SADOVEANU, O. IV 285. DLRLC
    • format_quote O armă pocni și-un glas mînios strigă. CAMILAR, N. I 81. DLRLC
    • 1.1. Supărat, necăjit, înciudat (împotriva cuiva). DLRLC
      sinonime: necăjit supărat înciudat
      • format_quote Am gîndit că ești mînioasă pe tătuca și pe mămuca. CREANGĂ, P. 12. DLRLC
etimologie:
  • Mânie + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.