stanishte sf [At: ANON. CAR. / V: (ivr) ~noste (reg) ~aish ~aln~ ~neste ~nesh~ / E: vsl станище] 1 (Pop) Loc (racaros sau ferit) situat mai ales in padure inaintea strungii sau langa o apa unde se odihnesc vara in timpul amiezii ori al noptzii vitele oile caii etc. Si: (reg) batatura¹ (8) bourishte meriza merizatoare merizish merizishte merizishtina merizush stava torina torishte zacatoare zacatura. 2 (Reg) Stare de repaus de odihna a vitelor a oilor etc. 3 (Mol; Dob) „Locuintza ciobaneasca”. 4 (Reg) Cireada sau turma de vite ori de porci. 5 (Reg; if staneshte) Loc ingradit in care se afla peshti. 6 (Reg) Loc de popas sau de inalnire. 7 (Reg; if stanoste) „Bashtina”. 8 (Inv) Tabara. 9 (Trs; Ban) Loc pietros shi sterp. 10 (Reg) Loc mocirlos (ramas in urma unei inundatzii).

STÁNISHTE stanishti s. f. 1. (Mold.) Loc racoros (mai ales in padure sau linga o apa curgatoare) unde se odihnesc vitele sau oile vara in timpul caldurilor amiezii; zacatoare. Undei jocul cel de fete Parcai stanishte de iede. MAT. FOLK. 1410. ♦ Fig. Loc de intilnire de popas. Mincam ce mincam shapoi rugam pe mosh Bodringa sa ne cinte; shi unde nu se aduna o multzime de dascalime la noi caci aici era stanishtea lor. CREANGA A. 93. 2. (Mil.) Lagar tabara cantonament. Din zori pinan noapte curg spre stanishtea oshtilor darabani shi glotashi din TZara de Sus. VLAHUTZA la CADE.

STÁNISHTE ~i f. 1) reg. Loc umbrit shi racoros unde se odihnesc vara animalele la amiaza. 2) fig. Ashezare omeneasca; localitate. /<sl. stanište

stanishte f. Mold. locul unde dorm noaptea vitele pe camp shi unde se tzin caii de prasila; 2. statzie popas: se aduna o multzime de dascalime la noi caci aici era stanishtea lor CR. [Slav. STANISHTE statzie].

stánishte f. (vsl. bg. stanište cantonament popas. V. stina pristanishte). Mold. Trans. Locu unde se odihnesc vitele la ameaza dupa pascut (V. borishte). Fig. Iron. Popas obishnuit statziune liman: la crishma era stanishtea luĭ. Lagar tabara: stanishtea oshtilor. V. storishte zacatoare dezjugatoare.

stánishte (reg.) s. f. g.d. art. stánishtii; pl. stánishti

stánishte s. f. g.d. art. stánishtii; pl. stánishti

STÁNISHTE s. (reg.) batatura bourishte meriza merizatoare merizish merizishte merizishtina merizush torishte zacatura (Transilv. prin Maram. shi Olt.) stava (Munt.) storishte (Transilv. shi Ban.) zacatoare. (Vitele se odihnesc vara la ~.)

STÁNISHTE s. v. cantonament tabara.

STANISHTE s. (reg.) batatura bourishte meriza merizatoare merizish merizishte merizishtina merizush torishte zacatura (Transilv. prin Maram. shi Olt.) stava (Munt.) storishte (Transilv. shi Ban.) zacatoare. (Vitele se odihnesc vara la ~.)

stanishte s. v. CANTONAMENT. TABARA.

stánishte stanishti s.f. 1. Cantonament popas. 2. Loc de odihna pentru oi sau vite la amiaza; meriza (Papahagi 1925; Ieud): „Stanishte sau ocol pentru animale la coliba” (AER 2010: 95; SHisheshti). Din sl. stanište „statzie popas” (SHaineanu Scriban DEX MDA).