STÁNISHTE stanishti s. f. 1. (Mold.) Loc racoros (mai ales in padure sau linga o apa curgatoare) unde se odihnesc vitele sau oile vara in timpul caldurilor amiezii; zacatoare. Undei jocul cel de fete Parcai stanishte de iede. MAT. FOLK. 1410. ♦ Fig. Loc de intilnire de popas. Mincam ce mincam shapoi rugam pe mosh Bodringa sa ne cinte; shi unde nu se aduna o multzime de dascalime la noi caci aici era stanishtea lor. CREANGA A. 93. 2. (Mil.) Lagar tabara cantonament. Din zori pinan noapte curg spre stanishtea oshtilor darabani shi glotashi din TZara de Sus. VLAHUTZA la CADE.