stanishte sf [At: ANON. CAR. / V: (ivr) ~noste (reg) ~aish ~aln~ ~neste ~nesh~ / E: vsl станище] 1 (Pop) Loc (racaros sau ferit) situat mai ales in padure inaintea strungii sau langa o apa unde se odihnesc vara in timpul amiezii ori al noptzii vitele oile caii etc. Si: (reg) batatura¹ (8) bourishte meriza merizatoare merizish merizishte merizishtina merizush stava torina torishte zacatoare zacatura. 2 (Reg) Stare de repaus de odihna a vitelor a oilor etc. 3 (Mol; Dob) „Locuintza ciobaneasca”. 4 (Reg) Cireada sau turma de vite ori de porci. 5 (Reg; if staneshte) Loc ingradit in care se afla peshti. 6 (Reg) Loc de popas sau de inalnire. 7 (Reg; if stanoste) „Bashtina”. 8 (Inv) Tabara. 9 (Trs; Ban) Loc pietros shi sterp. 10 (Reg) Loc mocirlos (ramas in urma unei inundatzii).