SPÍRIT spirite s. n. I. 1. Factor ideal al existentzei (opus materiei); conshtiintza gandire; p. ext. minte ratziune intelect. ♦ Inteligentza deshteptaciune istetzime; capacitate de imaginatzie fantezie. ◊ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte agera inteligent; (om) spiritual cu umor. ♦ (In filosofia idealista shi in conceptziile religioase) Element considerat k factor de baza al Universului opus materiei identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1). ♦ (In conceptziile religioase) Fiintza imateriala supranaturala duh; (in superstitzii) stafie strigoi fantoma. 2. Persoana considerata sub raportul capacitatzii sale intelectuale sau din punctul de vedere al insushirilor morale de caracter etc. ◊ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoana care poseda cunoshtintze (shi se manifesta) in foarte multe domenii. 3. (La pl.) Societatea in intregul ei oamenii consideratzi k purtatori ai unor idei ai unor preocupari intelectuale; opinie publica. 4. Mod fel de a gandi de a se manifesta; parere conceptzie impartashita de un grup de oameni de o colectivitate. ◊ Loc. prep. In spiritul... = in concordantza cu... 5. Caracter specific trasatura caracteristica a ceva. ♦ Sensul real a ceva. Spiritul legilor. 6. Inclinare pornire tendintza care determina felul de a fi de a gandi de a se manifesta al cuiva. 7. Gluma anecdota banc. II. Semn grafic in scrierea greaca care adaugat unui sunet arata cum se pronuntza sunetul respectiv din punctul de vedere al aspiratziei. Din lat. spiritus it. spirito.

spirit sn [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: (ivr) spirt (reg) sprit (nob) ~ret / A shi: (reg) ~rit / Pl: ~e (inv) ~uri ~itzi sm / E: lat spiritus fr esprit ger Spiritus] 1 (Inv) Aer¹ (1). 2 (Inv) Adiere (1). 3 (Inv) Suflare (4). 4 (Chm; inv; shis ~ de vin) Spirt¹ (2) de vin. 5 (Chm; inv) Ferment (1). 6 (Flz; ioc materie) In conceptzia idealista obiectiva conshtiintza sau idee obiectiva avand o existentza autonoma shi fiind subiectul (agentul) istoriei shi culturii. 7 (Flz) In conceptzia idealista subiectiva element al conshtiintzei individuale fara conditzionare exterioara shi independent de subiect. 8 (Tlg) Fortza creatoare a lumii Si: duh¹ (6). 9 (Tlg; is) Sfantul ~ (irg) ~ sfant Una dintre ipostazele trinitatzii divine creshtine Si: Sfantul Duh. 10 (Tlg; is) ~ ceresc (sau bun sfant) Inger. 11 (Tlg; is) ~ necurat (sau rau al raului al intunericului impielitzat) Diavol (1). 12 (Tlg; ioc trup) Substantza de sine statatoare independenta de corp socotita de origine divina shi nemuritoare Si: duh¹ (12) suflet (37). 13 (Inv; ilv) Ashi da ~ul A muri¹ (1). 14 (In superstitzii) Sufletul unui defunct care ar reveni pe pamant fie sub infatzisharea anterioara mortzii fie sub aceea a unei fiintze ireale Si: aparitzie (4) aratare (27) duh¹ (14) fantoma (1) naluca nalucire spectru (2) stafie strigoi umbra vedenie viziune (ivp) nalucitura (pop) iazura moroi² (reg) aratanie nahoada necuratzenie pater² vedere vidma zare. 15 (Mtp; urmat de determinari care arata felul) Fiintza imaginara care are rolul sa pazeasca apele padurile comorile etc. Si: duh¹ (15) geniu (2). 16 (Atm; ivr) Nerv. 17 (Ioc materie existentza) Factor ideal al existentzei Si: conshtiintza (6) cuget (1) gandire (1). 18 (Pex) Ratziune¹. 19 (Prc) Inteligentza. 20 (Ccr; urmat de determinari calificative) Persoana considerata sub raportul capacitatzii sale intelectuale sau din punctul de vedere al insushirilor morale de caracter etc. 21 (Ccr; is) ~ universal (sau enciclopedic) Persoana care poseda cunoshtintze shi se manifesta in diferite domenii. 22 (Lpl) Societatea in intregul ei reprezentata de oamenii consideratzi k purtatori ai unor idei ai unor preocupari intelectuale etc. 23 (Spc) Opinie publica. 24 Inteligentza shi vioiciune in felul de a percepe shi a exprima ceva. 25 Fantezie ingeniozitate vioiciune shi umor in felul de a percepe sau de a exprima ceva. 26 (D. oameni; ila) De (sau inv cu) ~ Spiritual (18). 27 (D. cuvinte; ial) Care exprima inteligentza shi umor. 28 (Liv) Vorba de duh. 29 (Spc) Gluma¹ (2). 30 (Cu determinari care arata felul domeniul etc.) Aptitudine simtz etc. pentru ceva specifice pentru tipul de inteligentza al cuiva. 31 Manifestare atitudine specifice pentru caracterul sau temperamentul cuiva. 32 (Cu determinari care arata felul domeniul) Conceptzie care determina o anumita atitudine. 33 (Is) ~ de partid (sau partinic) Conshtiintza a apartenentzei politice la partidul din care face parte cineva. 34 (Ias) Manifestare in conformitate cu teoria shi ideologia propriului partid. 35 (Is) ~ de clasa Conshtiintza apartenentzei la o anumita clasa sociala. 36 (Is) ~ de echipa (sau de grup de casta de tabara de turma etc.) Tendintza de a actziona conform cu principiile shi interesele unui grup relativ restrans din care face parte. 37 (Ilav) In (acest sau acelashi) ~ In (acest sau acelashi) mod... 38 (Ial) TZinand seama de… 39 (Ilpp) In ~ul cuiva (sau a ceva) Dupa conceptziile regulile etc. cuiva sau a ceva. 40 Fond de idei de sentimente etc. care constituie felul caracteristic de a fi shi de a se manifesta al unei persoane al unei colectivitatzi al unei epoci etc. Si: suflet (131). 41 Element specific shi distinctiv. 42 Ceea ce constituie caracteristica a ceva. 43 Sens real precis shi exact a ceva. 44 (Liv; shis ~ aspru ~ lin) Semn grafic asemanator unei litere „c” minuscule folosit in scrierea greaca deasupra minusculei sau in stanga majusculei pentru a arata cum se pronuntza sunetul respectiv din punctul de vedere al aspiratziei.

SPÍRIT spirite s. n. I. 1. Factor ideal al existentzei (opus materiei); conshtiintza gandire; p. ext. minte ratziune intelect. ♦ Inteligentza deshteptaciune istetzime; capacitate de imaginatzie fantezie. ◊ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte agera inteligent; (om) spiritual cu umor. ♦ (In filozofia idealista shi in conceptziile religioase) Element considerat k factor de baza al Universului opus materiei identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1). ♦ (In conceptziile religioase) Fiintza imateriala supranaturala duh; (in superstitzii) stafie strigoi fantoma. 2. Persoana considerata sub raportul capacitatzii sale intelectuale sau din punctul de vedere al insushirilor morale de caracter etc. ◊ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoana care poseda cunoshtintze (shi se manifesta) in foarte multe domenii. 3. (La pl.) Societatea in intregul ei oamenii consideratzi k purtatori ai unor idei ai unor preocupari intelectuale; opinie publica. 4. Mod fel de a gandi de a se manifesta; parere conceptzie impartashita de un grup de oameni de o colectivitate. ◊ Loc. prep. In spiritul... = in concordantza cu... 5. Caracter specific trasatura caracteristica a ceva. ♦ Sensul real a ceva. Spiritul legilor. 6. Inclinare pornire tendintza care determina felul de a fi de a gandi de a se manifesta al cuiva. 7. Gluma anecdota banc. II. Semn grafic in scrierea greaca care adaugat unui sunet arata cum se pronuntza sunetul respectiv din punctul de vedere al aspiratziei. Din lat. spiritus it. spirito.

SPÍRIT (2 3 5 10 11) spirite s. n. 1. Minte ratziune intelect. Patrimoniul de progres a fost din domeniul spiritului. SADOVEANU E. 62. SHtiintza noua intemeinduse pe conceptul legilor spiritului pe observatzie experientza calcul a continuat zdrobirea lumii vechi. BALCESCU O. II 9. ◊ Expr. (A avea) prezentza de spirit v. prezentza. 2. (Urmat de diverse determinari calificative) Persoana considerata sub raportul capacitatzii sale intelectuale sau din punct de vedere al insushirilor morale de caracter etc. Fiind un spirit tiranic tzinea sa faca dupa cum voia el. ANGHEL PR. 82. Aceasta dezvoltare intelectuala a dat nashtere unor spirite alese unor talente mari. GHEREA ST. CR. II 218. Lucrul nou neuzitat deshteapta totdeauna rautatea spiritelor mici. ALECSANDRI S. 38. ◊ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoana care poseda cunoshtintze (shi se manifesta) in foarte multe domenii ale cunoashterii. Pe atunci era vremea (shi nevoia) spiritelor universale: Alecsandri face politica scoate reviste culege literatura populara e director de teatru scrie in toate genurile literare in versuri shi in proza se ocupa cu gramatica etc. IBRAILEANU SP. CR. 156. 3. (La pl.) Societatea in intregul ei oamenii consideratzi k purtatori ai unor idei ai unor preocupari intelectuale; opinie publica. Spiritele erau atzitzate. SADOVEANU O. I 419. In Moldova... apasarea spiritelor fu mai blinda. KOGALNICEANU la IBRAILEANU SP. CR. 17. 4. Inteligentza deshteptaciune agerime intelectuala; istetzime; capacitate de imaginatzie fantezie. Ma scos din sarite atita saracie de spirit intro discutzie. CAMIL PETRESCU U. N. 17. Nimeni dupa dinsa k dinsa nu a avut frumusetze spirit talente. BOLINTINEANU O. 271. ◊ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte agera deshtept inteligent; (om) spiritual cu humor cu haz. Nam avut o prea buna parere despre ashazishii oameni de spirit. CAMIL PETRESCU U. N. 148. Egumenul era un om cu spirit. BOLINTINEANU O. 434. Era un tinar de spirit avind toate calitatzile shi toate defectele junetzii. NEGRUZZI S. I 110. 5. Gluma anecdota; ironie. Vai ce tip afectat shi cum tzine sa faca spirite cu orice pretz. VLAHUTZA la CADE. 6. Mod fel de a gindi de a se manifesta de a actziona; parere conceptzie impartashita de un grup de oameni de o colectivitate. Gresheli care nu au nimic comun cu spiritul dialectic de critica. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 156 11/6. Spiritul militaresc ia patruns atit de adinc in fire incit dezertarea din orice motiv i se parea o crima neiertata. REBREANU P. S. 84. In orashele mari... spiritul public e veshnic pus in mishcare de o noutate emotzionanta. VLAHUTZA O. A. 245. Grecii shi latinii... prefac [civilizatzia egipteana] dupa spiritul lor. RUSSO O. 66. ◊ Spirit de partid (sau partinic) = conshtiintza apartenentzei politice la partidul clasei muncitoare conformitate cu linia cu teoria cu ideologia partidului; disciplina de partid. Spirit de partid... inseamna luarea unei atitudini clare hotarite fara echivoc de partea proletariatului de partea cauzei sale. LUPTA DE CLASA 1949 nr. 4 53. Spiritul de partid in arta realismului socialist ne ajuta sa alegem shi sa redam acel material luat din viatza care duce la dezvaluirea tipicului. V. ROM. mai 1953 200. Spirit de clasa = conshtiintza apartenentzei la o anumita clasa sociala. Spirit de grup (sau de casta de cerc de gashca etc.) = tendintza de a actziona pe ascuns in grup restrins in afara intereselor colectivitatzii (shi impotriva lor) pentru realizarea unor interese strict personale sau de grup. ◊ Loc. adv. In spiritul... = in concordantza cu... conform cu... Nu numai masa membrilor de partid dar intreaga clasa muncitoare trebuie educata in spiritul luptei de clasa. REZ. HOT. I 23. In spiritul vremii = in conformitate cu modul de a gindi cu conceptzia unei colectivitatzi sociale intrun moment istoric dat. In spirit critic shi autocritic = tzinind seama de critica shi de autocritica. 7. Caracter particular specific trasatura caracteristica a ceva. Spiritul unei limbi. ♦ Contzinutul sensul real a ceva. Spiritul legilor. ▭ A te adapa din izvorul artei populare inseamna atzi insushi spiritul insushi al creatziei populare. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 388 2/4. 8. Inclinare pornire tendintza care determina felul de a fi de a gindi de a se manifesta al cuiva. Spiritul de omenie shi de dreptate. SADOVEANU E. 24. Scarlat da dovada de spirit intreprinzator. C. PETRESCU I. II 67. Spiritul lui de observatzie... il facu sa intzeleaga cit e de greu sa razbatzi shi sa ajungi a insemna ceva intre ai tai cind eshti atit de sarac. VLAHUTZA O. A. 101. A fi un bun ministru... se cere... Sai spiritul de cirma: prin mare socotire Santimpini orice rele orice nemultzumire. BOLINTINEANU O. 135. 9. (In filozofia idealista shi in conceptziile misticoreligioase; adesea urmat de determinarea «absolut») Element considerat k factor de baza al universului (opus materiei) identificat cu divinitatea. [Dupa Platon] in afara de lumea noastra exista o lume ideala transcendenta lumea esentzelor pure shi ideale ale lucrurilor. Omul a trait in aceasta lume ideala unde el a fost numai spirit pur fara materie. Din aceasta lume ideala a spiritului pur omul cade pe pamint. GHEREA ST. CR. II 19. 10. (In conceptziile misticoreligioase) Fiintza imateriala supranaturala duh; (in superstitzii) stafie strigoi aratare fantoma. Nu pot sami inchipui k a venit un spirit o fantoma a intrat noaptea in casa de fier a laboratorului. BARANGA I. 207. 11. Semn grafic in scrierea greaca care adaugat unui sunet arata cum se pronuntza sunetul respectiv din punctul de vedere al aspiratziei.

SPÍRIT s.n. I. 1. Factor ideal al existentzei (opus materiei); totalitatea facultatzilor intelectuale; ratziune intelect; conshtiintza. 2. Inteligentza; imaginatzie. 3. (In superstitzii) Fiintza imateriala supranaturala. 4. Mod fel de manifestare de gandire. 5. Gluma anecdota. ♦ Vorba de duh; ironie. ♦ A face spirite = a glumi. 6. Caracter specific a ceva. ♦ Sensul real a ceva. II. Semn grafic in scrierea greaca care arata cum se pronuntza din punctul de vedere al aspiratziei sunetul caruia i se adauga. [< lat. spiritus cf. it. spirito fr. esprit].

SPÍRIT s. n. I. 1. totalitatea facultatzilor intelectuale; ratziune intelect; conshtiintza. ◊ persoana considerata sub raportul capacitatzii sale intelectuale al insushirilor morale de caracter etc. 2. inteligentza; imaginatzie. 3. (in conceptziile religioase) fiintza imateriala supranaturala. 4. mod fel de manifestare de gandire. ♦ in ~ul = potrivit cu... 5. gluma anecdota; vorba de duh. ♦ a face ~e = a glumi. 6. caracter specific a ceva. II. semn grafic in scrierea greaca care arata cum se pronuntza din punctul de vedere al aspiratziei sunetul caruia i se adauga. (< lat. spiritus it. spirito)

SPÍRIT ~e n. 1) Factor ideal al existentzei principiu imaterial interpretat k fiind produs superior al activitatzii creierului omenesc; conshtiintza; gandire; duh. 2) Rezultat al activitatzii creierului omenesc; minte; ratziune; intelect. 3) Capacitate intelectuala; aptitudine de imaginare; istetzime a mintzii; deshteptaciune; talent; inteligentza. * ~ inventiv ingeniozitate. (Om) cu (sau de) ~ a) (om) cu mintea agera; b) (om) spiritual cu umor. 4) Factura psihica shi morala; fire; caracter; natura. ~ progresist. ~ critic. ◊ ~ universal (sau enciclopedic) persoana care poseda cunoshtintze multiple in diverse domenii. Prezentza de ~ insushire de a se orienta imediat intro situatzie neashteptata. In ~ul vremii asha cum dicteaza actualitatea. ~ul limbii specific prin care se caracterizeaza o limba. In ~ul legii respectand legea. 5) Persoana considerata sub raportul activitatzii sale intelectuale. ~e mari. 6) Modalitate de gandire sau de comportare care constituie esentza unei persoane. 7) Opinie publica; parere a colectivitatzii. 8) Factor imaterial identificat cu divinitatea shi opus materiei; duh. 9) rel. Fiintza imaginara creata de fantezie care provoaca spaima; stafie; vedenie; naluca; fantoma. 10) (in superstitzii) Suflet al unui mort; duh; strigoi; stafie. 11) la pl. Vorba de duh; banc; anecdota. * A face ~e a spune glume; a glumi. /<lat. spiritus fr. esprit germ. Spiritus

spirit n. 1. substantza incorporala: lumea spiritelor; 2. sufletul k principiu cugetator: spiritul shi corpul; 3. totalitatea facultatzilor intelectuale: opera de spirit; 4. vioiciune de imaginatziune: om de spirit; 5. conceptziune judecata: spirit just; 6. opiniune dispozitziune dominanta: spiritul secolului spirit natzional; 7. tendentza particulara: spirit de shicana; 8. inteligentza aptitudine: are spiritul afacerilor; 9. adevaratul sens: spiritul legilor; 10. aparitziune vedenie: nimeni nu se mai teme de spirite; 11. mic semn de aspiratziune in limba greaca: spirit lin aspru.

*spirít n. pl. e (lat. spiritus d. spirare a sufla k rom. suflet d. a sufla. V. spirt spiridush). Substantza incorporata (duh): Dumnezeŭ ingeriĭ shi sufletu is spirite. Suflet (k principiŭ cugetator): spiritu shi corpu. Totalitatea facultatzilor intelectuale: opere de spirit. Vioĭciune de imaginatziune: a avea spirit om de spirit. Gluma inteligenta (saŭ shi proasta!): neputind raspunde nimic facea spirite. Conceptziune judecata: spirit just. Gind tendentza pornire caracter: spiritu secuiuluĭ spiritu poporuluĭ. Caracter particular tendentza dispozitziune: spirit avocatzesc de shicana de contrazicere. Atitudine pricepere: spirit comercial. Adevaratu intzeles (gind): spiritu legilor. Aparitziune vedenie (geniŭ duh strigoĭ stahie sh. a.): tzaraniĭ cred in spirite. Gram. gr. Spirit aspru un semn pus inaintea saŭ deasupra uneĭ vocele initziale k sa arate un sunet spirant disparut (shi cind is doĭ R alaturea se pune spirit aspru pe al doilea); spirit lin alt semn care se pune pe o vocala initziala cind nu e nicĭ un sunet disparut. Prezentza de spirit. V. prezentza.

spírit s. n. (persoane duhuri glume semne grafice) pl. spírite

spírit s. n. (persoane duhuri glume semne grafice) pl. spírite

SPÍRIT s. 1. v. gandire. 2. (FILOZ.) duh suflet. (Spirit shi materie.) 3. v. suflet (Transilv. shi Bucov.) bleasc. (Ia ieshit spiritul.) 4. v. duh. 5. v. minte. 6. deshteptaciune v. inteligentza. 7. suflet. (Spiritul poporului roman.) 8. specific. (Spiritul limbii noastre.) 9. (la pl.) v. opinie publica. 10. duh haz umor (fig.) piper sare. (Gluma plina de spirit.) 11. v. anecdota. 12. v. fantoma. 13. (LINGV.) spirit lin = (inv.) psili.

SPÍRIT s. v. aer alcool chip etanol fel gen maniera mod rasuflare respiratzie sens spirt suflare.

SPIRIT s. 1. (FILOZ.) conshtiintza cuget gindire suflet (livr.) for interior (inv.) cunoshtintza shtiintza (grecism inv.) sinidisis. (Notziunea de ~.) 2. duh suflet. (~ shi materie.) 3. suflet (Transilv. shi Bucov.) bleasc. (Ia ieshit ~.) 4. (BIS.) duh. (Sfintul ~.) 5. gindire intelect judecata minte ratziune. (Opera a ~.) 6. deshteptaciune intelect inteligentza judecata minte pricepere ratziune (pop.) duh (Ban. Transilv. shi Olt.) pamet (inv.) intzelegere (fam.) doxa (fig.) cap creier. (Are un ~ de nivel mediu.) 7. suflet. (~ poporului roman.) 8. specific. (~ limbii noastre.) 9. (la pl.) opinie publica. (~ erau agitate.) 10. duh haz umor (fig.) piper sare. (Gluma plina de ~.) 11. anecdota gluma (reg.) polojenie (fam.) banc. (Am spus un ~ reushit.) 12. aparitzie aratare duh fantasma fantoma naluca nalucire nazarire spectru stafie strigoi umbra vedenie viziune (inv. shi pop.) nalucitura nazaritura (pop.) iazma moroi (reg.) aratanie necuratzenie pater (Ban.) nahoada (Mold. shi Bucov.) vidma (inv.) vedere zare. (Credintza in ~e.) 13. (LINGV.) spirit lin = (inv.) psili.

spirit s. v. AER. ALCOOL. CHIP. ETANOL. FEL. GEN. MANIERA. MOD. RASUFLARE. RESPIRATZIE. SENS. SPIRT. SUFLARE.

spírit (te) s. n. 1. Minte ratziune inteligentza parere; semn grafic. 2. Gluma banc. Lat. spiritus (sec. XIX); sensul al doilea dupa fr. mot d’esprit. Este dubletul lui spiritush (var. spiridush) s. m. (familiar duh rau in serviciul unui vrajitor) din lat. cu pronuntzarea mag. (Tiktin) cf. pol. spiritusek; shi al lui spirt (var. megl. shpirtz mr. shpirtu) s. n. (alcool; inv. esentza; zvirluga om neastimparat) din it. spirito cf. ngr. σπίριτο rus. spirt (Cihac II 357; Sanzewitsch 209) tc. ispirto; der. spirtos adj. (alcoolic). Der. (din fr.) spiritism s. n.; spiritist s. m.; spiritual adj.; spiritualism s. n.; spiritualist s. m.; spiritualitate s. f.; spiritualiza vb.

SPIRIT (< lat. it.) s. n. I. 1. (FILOZ.) Initzial substantza materiala cea mai subtila; apoi la cartezieni partzile cele mai ushoare ale sangelui care asigura legatura dintre corp shi suflet (la plural spirite animale). In metafizica traditzionala principiul gandirii shi al activitatzii reflexive a omului opus materiei k principiu al activitatzii fizice diferit de suflet k principiu al vietzii afective. P. ext. fiintza nemateriala (Dumnezeu ingeri demoni etc.) (La Hegel) treapta finala (a treia) a dialecticii ideii absolute. 2. (REL.) (La pl.) Fortze supranaturale inzestrate de om cu chip shi vointza intruchipand mortzi stramoshi manifestanduse singure sau in grup in locuri predilecte precum adancul padurilor shi capatand uneori statu de divinitate. ♦ (In superstitzii) Stafie strigoi fantoma. ♦ Suflet. 3. Intelect; totalitatea facultatzilor intelectuale. ♦ Inteligentza imaginatzie fantezie. ◊ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = om inteligent cu mintea agera spiritual. ♦ Vorba de duh; ironie. 4. Mod fel de manifestare de gandire al cuiva. ◊ Loc. In spiritul... = in concordantza cu... conform cu... ♦ Caracter specific trasatura caracteristica. 5. Tendintza inclinare determinanta pentru felul de a se manifesta sau de a gandi al cuiva. 6. Sensul adevarat precis a ceva. II (LINGV.) Semn folosit in scrierea greaca pentru a marca aspiratzia (3) aratand cum se pronuntza sunetul pe langa care este pus. Exista doua feluri de spirite: spirit aspru shi spirit lin.

LES BEAUX ESPRITS SE RENCONTRENT (fr.) spiritele alese se intalnesc Mintzile subtile se intzeleg pe planul ideilor sau ajung independent la aceleashi adevaruri. Expresia are shi un sens ironic.

MENS AGITAT MOLEM (lat.) spiritul pune in mishcare materia Vergiliu „Eneida” VI 727. Explicatzie panteista shi stoica a organizarii Universului; expresia se foloseshte astazi cu sensul: inteligentza umana dezvaluie ordinea in haosul aparent al fenomenelor naturii.

MENS DIVINIOR (lat.) spirit divin (inspiratzie divina) Horatziu „Satirae” I 4 43. Inspiratzia este o conditzie indispensabila creatziei poetice.