SPÍRIT (2 3 5 10 11) spirite s. n. 1. Minte ratziune intelect. Patrimoniul de progres a fost din domeniul spiritului. SADOVEANU E. 62. SHtiintza noua intemeinduse pe conceptul legilor spiritului pe observatzie experientza calcul a continuat zdrobirea lumii vechi. BALCESCU O. II 9. ◊ Expr. (A avea) prezentza de spirit v. prezentza. 2. (Urmat de diverse determinari calificative) Persoana considerata sub raportul capacitatzii sale intelectuale sau din punct de vedere al insushirilor morale de caracter etc. Fiind un spirit tiranic tzinea sa faca dupa cum voia el. ANGHEL PR. 82. Aceasta dezvoltare intelectuala a dat nashtere unor spirite alese unor talente mari. GHEREA ST. CR. II 218. Lucrul nou neuzitat deshteapta totdeauna rautatea spiritelor mici. ALECSANDRI S. 38. ◊ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoana care poseda cunoshtintze (shi se manifesta) in foarte multe domenii ale cunoashterii. Pe atunci era vremea (shi nevoia) spiritelor universale: Alecsandri face politica scoate reviste culege literatura populara e director de teatru scrie in toate genurile literare in versuri shi in proza se ocupa cu gramatica etc. IBRAILEANU SP. CR. 156. 3. (La pl.) Societatea in intregul ei oamenii consideratzi k purtatori ai unor idei ai unor preocupari intelectuale; opinie publica. Spiritele erau atzitzate. SADOVEANU O. I 419. In Moldova... apasarea spiritelor fu mai blinda. KOGALNICEANU la IBRAILEANU SP. CR. 17. 4. Inteligentza deshteptaciune agerime intelectuala; istetzime; capacitate de imaginatzie fantezie. Ma scos din sarite atita saracie de spirit intro discutzie. CAMIL PETRESCU U. N. 17. Nimeni dupa dinsa k dinsa nu a avut frumusetze spirit talente. BOLINTINEANU O. 271. ◊ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte agera deshtept inteligent; (om) spiritual cu humor cu haz. Nam avut o prea buna parere despre ashazishii oameni de spirit. CAMIL PETRESCU U. N. 148. Egumenul era un om cu spirit. BOLINTINEANU O. 434. Era un tinar de spirit avind toate calitatzile shi toate defectele junetzii. NEGRUZZI S. I 110. 5. Gluma anecdota; ironie. Vai ce tip afectat shi cum tzine sa faca spirite cu orice pretz. VLAHUTZA la CADE. 6. Mod fel de a gindi de a se manifesta de a actziona; parere conceptzie impartashita de un grup de oameni de o colectivitate. Gresheli care nu au nimic comun cu spiritul dialectic de critica. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 156 11/6. Spiritul militaresc ia patruns atit de adinc in fire incit dezertarea din orice motiv i se parea o crima neiertata. REBREANU P. S. 84. In orashele mari... spiritul public e veshnic pus in mishcare de o noutate emotzionanta. VLAHUTZA O. A. 245. Grecii shi latinii... prefac [civilizatzia egipteana] dupa spiritul lor. RUSSO O. 66. ◊ Spirit de partid (sau partinic) = conshtiintza apartenentzei politice la partidul clasei muncitoare conformitate cu linia cu teoria cu ideologia partidului; disciplina de partid. Spirit de partid... inseamna luarea unei atitudini clare hotarite fara echivoc de partea proletariatului de partea cauzei sale. LUPTA DE CLASA 1949 nr. 4 53. Spiritul de partid in arta realismului socialist ne ajuta sa alegem shi sa redam acel material luat din viatza care duce la dezvaluirea tipicului. V. ROM. mai 1953 200. Spirit de clasa = conshtiintza apartenentzei la o anumita clasa sociala. Spirit de grup (sau de casta de cerc de gashca etc.) = tendintza de a actziona pe ascuns in grup restrins in afara intereselor colectivitatzii (shi impotriva lor) pentru realizarea unor interese strict personale sau de grup. ◊ Loc. adv. In spiritul... = in concordantza cu... conform cu... Nu numai masa membrilor de partid dar intreaga clasa muncitoare trebuie educata in spiritul luptei de clasa. REZ. HOT. I 23. In spiritul vremii = in conformitate cu modul de a gindi cu conceptzia unei colectivitatzi sociale intrun moment istoric dat. In spirit critic shi autocritic = tzinind seama de critica shi de autocritica. 7. Caracter particular specific trasatura caracteristica a ceva. Spiritul unei limbi. ♦ Contzinutul sensul real a ceva. Spiritul legilor. ▭ A te adapa din izvorul artei populare inseamna atzi insushi spiritul insushi al creatziei populare. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 388 2/4. 8. Inclinare pornire tendintza care determina felul de a fi de a gindi de a se manifesta al cuiva. Spiritul de omenie shi de dreptate. SADOVEANU E. 24. Scarlat da dovada de spirit intreprinzator. C. PETRESCU I. II 67. Spiritul lui de observatzie... il facu sa intzeleaga cit e de greu sa razbatzi shi sa ajungi a insemna ceva intre ai tai cind eshti atit de sarac. VLAHUTZA O. A. 101. A fi un bun ministru... se cere... Sai spiritul de cirma: prin mare socotire Santimpini orice rele orice nemultzumire. BOLINTINEANU O. 135. 9. (In filozofia idealista shi in conceptziile misticoreligioase; adesea urmat de determinarea «absolut») Element considerat k factor de baza al universului (opus materiei) identificat cu divinitatea. [Dupa Platon] in afara de lumea noastra exista o lume ideala transcendenta lumea esentzelor pure shi ideale ale lucrurilor. Omul a trait in aceasta lume ideala unde el a fost numai spirit pur fara materie. Din aceasta lume ideala a spiritului pur omul cade pe pamint. GHEREA ST. CR. II 19. 10. (In conceptziile misticoreligioase) Fiintza imateriala supranaturala duh; (in superstitzii) stafie strigoi aratare fantoma. Nu pot sami inchipui k a venit un spirit o fantoma a intrat noaptea in casa de fier a laboratorului. BARANGA I. 207. 11. Semn grafic in scrierea greaca care adaugat unui sunet arata cum se pronuntza sunetul respectiv din punctul de vedere al aspiratziei.