SECUNDÁR² A secundari e adj. 1. Care ocupa locul al doilea (in timp) intro succesiune. ◊ Era secundara = a doua era geologica caracterizata prin aparitzia primelor pasari a mamiferelor shi peshtilor ososhi; era mezozoica. (Ieshit din uz) Curs secundar = ciclu shcolar care urma dupa ciclul primar. (Ieshit din uz) Profesor secundar = profesor care preda in cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat in a doua faza caracterizat prin aparitzia unor eruptzii pe piele. 2. Care se plaseaza pe al doilea plan din punct de vedere al importantzei; de mai mica importantza. ◊ (Gram.) Propozitzie secundara (shi substantivat f.) = propozitzie care nu este de sine statatoare depinzand in fraza de propozitzia principala (din punctul de vedere al intzelesului). Medic secundar (shi substantivat m.) = medic care in urma unui concurs este admis sa lucreze intro clinica intre 3 shi 5 ani in vederea specializarii sale. Fenomen secundar = fenomen patologic putzin important care apare in cursul unei boli k efect al fenomenelor ei caracteristice shi care nu influentzeaza cursul bolii. Din fr. secondaire lat. secundarius.2

secundar² ~a [At: M. COSTIN LET. I 20/2 / V: (inv) ~iu ~condar ~condariu / Pl: ~i ~e / E: lat secundarius fr secondaire] 12 a (Inv) Secund¹ (12). 3 a (Pex) Care este lipsit de importantza Si: satelit (1) colateral laturalnic marginal minor neimportant periferic lateral. 45 sm a (SHis Medic ~ doctor ~) (Grad in ierarhia medicala) care urmeaza imediat dupa medicul stagiar shi care preceda medicul specialist shi medicul primar. 6 sm (Pex) Medic secundar (5). 7 sm (Ilav) In ~ In al doilea rand. 8 a (Spc; d. propozitzii sau d. partzi de propozitzie) Care depinde din punct de vedere gramatical de o alta parte de propozitzie (principala) Si: subordonat. 9 sf Propozitzie subordonata. 10 a (Muz; d. voci) Care in compozitzie serveshte la completarea armoniilor sprijinind vocea principala care poarta melodia. 11 a (Muz; is) Ton ~ Ton armonic superior shi de combinatzie. 12 a Care se produce dupa un alt eveniment in a doua faza fiind legat (sau chiar determinat) de faza anterioara (de obicei initziala). 13 a (Is) Invatzamant ~ (sau inv invatzatura ~a) Treapta a invatzamantului public care continua invatzamantul primar Si: invatzamant mediu. 14 a (Iuz; is) SHcoala ~a (sau curs ~) SHcoala de invatzamant secundar (12) Si: gimnaziu liceu shcoala medie. 15 a (Iuz; is) Curs ~ Ciclu de cursuri care se predau in invatzamantul secundar (12). 16 a (Iuz; is) Studii (sau ivr invatzaturi) ~e Studii facute intro shcoala secundara (13). 1718 sf a (Iuz; shis Clasa ~a) (Studii) care au fost facute intrun an de invatzamant secundar (12). 19 a (Iuz; is) Profesor (de cursul) ~ Profesor care preda in invatzamantul secundar (12). 20 a (Is) Raze ~e Raze X care sunt emise de un corp bombardat cu raze X primare. 21 a (Glg; d. straturi terenuri etc.) Care apartzine celei dea doua era geologica Si: mezozoic. 22 a (Glg; d. straturi terenuri etc.) Care se refera la cea dea doua era geologica Si: mezozoic. 2324 sn a (SHis Era ~a) A doua era geologica caracterizata prin mishcari importante ale scoartzei pamanteshti shi prin aparitzia primelor pasari a primelor mamifere shi a primilor peshti ososhi Si: mezozoic. 25 s Grupa de straturi geologice din secundar² (22) Si: mezozoic. 26 a (Is) Fenomen ~ Fenomen patologic putzin important care apare in cursul unei boli k efect al fenomenelor ei caracteristice shi care nu influentzeaza cursul bolii.

SECUNDÁR² A secundari e adj. 1. Care ocupa locul al doilea (in timp) intro succesiune. ♦ Era secundara = a doua era geologica caracterizata prin aparitzia primelor pasari mamifere shi peshti ososhi; era mezozoica. (Ieshit din uz) Curs secundar = ciclu shcolar care urma dupa ciclul primar. (Ieshit din uz) Profesor secundar = profesor care preda in cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat in a doua faza caracterizat prin aparitzia unor eruptzii pe piele. 2. Care se plaseaza pe al doilea plan din punct de vedere al importantzei; de mai mica importantza. ◊ (Gram.) Propozitzie secundara (shi substantivat f.) = propozitzie care nu este de sine statatoare depinzand in fraza de propozitzia principala (din punctul de vedere al intzelesului). Medic secundar (shi substantivat m.) = medic care in urma unui concurs este admis sa lucreze intro clinica intre 3 shi 5 ani in vederea specializarii sale. Fenomen secundar = fenomen patologic putzin important care apare in cursul unei boli k efect al fenomenelor ei caracteristice shi care nu influentzeaza cursul bolii. Din fr. secondaire lat. secundarius.

SECUNDÁR² A secundari e adj. 1. Care ocupa al doilea loc intro succesiune. ◊ Era secundara = era mezozoica v. mezozoic. (Invechit) Curs secundar = ciclu shcolar care urma dupa ciclul primar; shcoala medie. Deshi Apostol era silitor tatal hotari sal trimita pentru cursurile secundare la liceul din Nasaud. REBREANU P. S. 35. Sifilis secundar = sifilis aflat in a doua faza shi caracterizat prin aparitzia unor eruptzii pe piele. 2. (In opozitzie cu principal) Care se plaseaza pe al doilea plan din punctul de vedere al importantzei. V. accesoriu. Problema de ordin secundar. ▭ Pina acum Ionvoda juca un rol secundar in analele romine shi forma o lipsa in istoria universala. HASDEU I. V. 213. ◊ Medic secundar = medic care ocupa locul al doilea dupa medicul primar intrun spital. Fenomen secundar = fenomen patologic putzin important care apare in cursul unei boli k efect al fenomenelor ei caracteristice shi care nu influentzeaza cursul bolii. (Fiz.) Raze secundare = raze X care insotzesc razele primare.

SECUNDÁR A adj. 1. Care nu vine decat in al doilea rand de importantza mai mica; accesoriu. ◊ Medic secundar (shi s.m.) = medic care in urma unui concurs este admis sa se specializeze intro clinica; fenomen secundar = fenomen putzin important care apare in cursul unei boli. 2. Care urmeaza dupa primul; al doilea. ◊ (Geol.; shi s.n.) Era secundara = mezozoic; propozitzie secundara = propozitzie subordonata dependenta. // s.n. Ac al ceasornicului care indica secundele. [Var. secondar a adj. / cf. fr. secondaire lat. secundarius].

SECUNDÁR² A adj. 1. in al doilea rand k importantza interes etc.; accesoriu. ♦ invatzamant ~ = forma de invatzamant de al doilea grad care urmeaza celui primar; liceal mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activitatzi economice in care materiile prime sunt transformate in produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care in urma unui concurs este admis sa se specializeze intro clinica; fenomen ~ = fenomen putzin important care apare in cursul unei boli. ◊ (psih.) cu reactzii lente durabile shi profunde. 2. care urmeaza dupa primul. ♦ era ~a = mezozoic; propozitzie ~a = propozitzie subordonata. (< fr. secondaire lat. secundarius)

SECUNDÁR² ~a (~i ~e) 1) Care ocupa un loc secund; situat pe al doilea loc; colateral. 2) Care este mai putzin important; de importantza mai mica; marginal. Rol ~. Produs ~. ◊ (Propozitzie) ~a propozitzie dependenta de alta propozitzie. /<lat. secundarius fr. secondaire

secundar a. 1. care vine in al doilea rand accesoriu; 2. se zice de invatzamantul intermediar intre cel primar shi cel superior; 3. institutziunile unde se capata acest invatzamant: shcoalele secundare se mai numesc gimnazii licee seminarii externate.

*secundár a adj. (lat. secundarius fr. secondaire). Accesoriŭ maĭ putzin important de al doilea rind: importantza secundara. Invatzamintu secundar shcoala secundara care e intre shcoala primara shi universitate (liceu saŭ gimnaziu seminariu shcoala comerciala profesionala sh.a.). Profesor secundar profesor de shcoala secundara. Med. Care se arata dupa altele vorbind de semnele boalelor. Geol. Era secundara era caracterizata pin multzimea reptilelor shi a amonitzilor shi pin aparitziunea pasarilor shi mamiferelor.

secondar ~a a vz secundar²

secondariu ~ie a vz secundar²

secundariu ~ie a vz secundar²

SECONDÁR A adj. v. secundar.

secundár¹ adj. m. pl. secundári; f. secundára pl. secundáre

secundár adj. m. pl. secundári; f. sg. secundára pl. secundáre

secundar

SECUNDÁR adj. 1. v. mezozoic. 2. v. liceal. 3. v. auxiliar. 4. v. subordonat. 5. colateral laturalnic marginal minor neimportant neinsemnat (rar) lateral (fig.) periferic. (O problema ~.) 6. mic minor redus. (Problema de importantza ~.) 7. v. neesentzial. 8. episodic neesentzial. (Un rol ~ intro piesa.)

SECUNDÁR adj. v. secund.

SECUNDAR adj. 1. (GEOL.) mezozoic. (Era ~.) 2. liceal. (Invatzamint ~.) 3. accesoriu anex auxiliar subsidiar. (Element ~ intrun mecanism.) 4. (GRAM.) dependent subordonat. (Propozitzie ~.) 5. colateral laturalnic marginal minor neimportant neinsemnat (rar) lateral (fig.) periferic. (O problema ~.) 6. mic redus. (Problema de importantza ~.) 7. accidental neesentzial. (Un aspect ~.) 8. episodic neesentzial. (Un rol ~ intro piesa.)

secundar adj. v. SECUND.

Secundar ≠ central esentzial primar principal

GRUPA SECUNDÁRA s. v. subgrupa.

SECUNDÁR A adj. (cf. fr. secondaire lat. secundaris): in sintagmele functzie secundara parte de propozitzie secundara propozitzie secundara sens secundar shi vocabular secundar (v.).

SECUNDÁR² A (< fr.) adj. 1. Care ocupa locul al doilea intro succesiune intro ierarhie. ◊ (GEOL.) Era s. = Mezozoic. 2. Care se plaseaza pe al doilea plan din punctul de vedere al importantzei; accesoriu (1). ◊ Propozitzie s. (shi subst. f.) ◊ Propozitzie subordonata dependenta in cadrul unei fraze de propozitzia principala din punctul de vedere al sensului. Medic s. = medic admis sa se specializeze intro clinica dupa ce a sustzinut un concurs. Vegetatzie s. (asociatzie vegetala s.) = vegetatzie care apare (dupa indepartarea prin actziunea omului a vegetatziei initziale) k urmare a dinamicii proprii a covorului vegetal (fara a fi semanata sau plantata de om) reflectand in compozitzia ei floristica influentza conditziilor locale de mediu. Se mentzine k atare k urmare a utilizarii antropice moderate; daca utilizarea antropica inceteaza tinde sa evolueze spre tipul de vegetatzie initzial daca presiunea antropica este prea mare se degradeaza. Asociatziile de pajishti folosite k pashuni shi fanetze in Romania au in cele mai multe cazuri caracter secundar fiind formate in urma defrisharii padurii sau a rarishtilor shi tufarishurilor subalpine. Sin. vegetatzie seminaturala.