17 definitzii pentru accesoriu (adj.)
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ACCESÓRIU IE accesorii adj. s. n. 1. Adj. s. n. (Obiect piesa dispozitiv) care constituie un element secundar anex incidental complementar. 2. Adj. (Despre drepturi cereri etc.) Secundar in raport cu alt drept sau alta cerere dar legat de acestea shi supunanduse k atare unor conditzii de fond shi de procedura comune. Din fr. accessoire lat. accessorius.
accesoriu ~ie [At: HASDEU I. C. 31 / V: ~or ~oara / Pl: ~i / E: fr accessoire lat accesorius] 12 sn a (Obiect piesa etc.) care constituie un element secundar anex complementar. 3 a (D. drepturi) Secundar in raport cu un altul dar legat de acesta. corectata
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ACCESÓRIU IE accesorii adj. s. n. 1. Adj. s. n. (Obiect piesa dispozitiv) care constituie un element secundar anex incidental complementar. 2. (Despre drepturi cereri etc.) Secundar in raport cu alt drept sau alta cerere dar legat de acestea shi supunanduse k atare unor conditzii de fond shi de procedura comune. Din fr. accessoire lat. accessorius.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
ACCESÓRIU IE accesorii adj. Care constituie un element secundar care serveshte de adaos sau se adauga la un lucru principal. Ajutorinduse in mod accesoriu cu dictzionarele cele mai complete cu... adnotatziunile cele mai erudite cu traducerile cele mai perfecte... ODOBESCU S. II 364. (Mai ales la pl.; substantivat n.) Piese shi accesorii de automobil k sa ne imbunatatzim ashezarea... cu accesoriile absolut necesare... Avea Bibescu Leventa ceva eu aceste «accesorii absolut necesare». Ele erau dupa parerea lui shi a doctorului Calalb «primul pas spre civilizatzie»: doua accesorii curate cu peretzi shi acoperishuri de stuf. SADOVEANU P. M. 16.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ACCESÓRIU IE accesorii adj. Care constituie un element secundar. ◊ (Substantivat n.) Accesorii de imbracaminte. Fr. accessoire (lat. lit. accessorius).
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
ACCESÓRIU IE adj. Care insotzeshte un element principal fiind dependent de acesta. ♦ (s.n.; la pl.) Piese anexe ale unei mashini etc. [Cf. lat. accessorius fr. accessoire].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ACCESÓRIU IE I. adj. care insotzeshte un element principal dependent de acesta; secundar neesentzial. II. adj. s. n. (obiect piesa dispozitiv) anex. (< fr. accessoire lat. accessorius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ACCESÓRIU1 ~e (~i) Care insotzeshte un element principal; suplimentar. [Sil. riu] /<lat. accessorius fr. accessoire
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
accesoriu a. 1. care depinde de un lucru principal; 2. care se adaoga la cel principal: clauza accesorie.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*accesóriŭ e adj. (mlat. accessorius). Care depinde de un lucru principal: clauza accesorie S. n. Lucru accesoriŭ: a lua accesoriŭ drept principal. Accesoriile uneĭ mashinĭ bucatzile care o compun orĭ o intretzin. Adv. In mod accesoriŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
accesor ~oara a sn vz accesoriu
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
accesóriu1 [riu pron. rĭu] adj. m. f. accesórie (rie); pl. m. shi f. accesórii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
accesóriu adj. m. [riu pron. rĭu] f. accesórie (sil. rie); pl. m. shi f. accesórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
accesoriu
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
accesoriu rie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ACCESÓRIU adj. v. auxiliar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ACCESORIU adj. anex auxiliar secundar subsidiar. (Element ~ intrun ansamblu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- pronuntzie: accesorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A28) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
accesoriu, accesorieadjectiv
- 1. Care constituie un element secundar anex incidental complementar. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DNsinonime: anex auxiliar neesentzial secundar subsidiar suplimentar
- Ajutorinduse in mod accesoriu cu dictzionarele cele mai complete cu... adnotatziunile cele mai erudite cu traducerile cele mai perfecte... ODOBESCU S. II 364. DLRLC
-
- 2. (Despre drepturi cereri etc.) Secundar in raport cu alt drept sau alta cerere dar legat de acestea shi supunanduse k atare unor conditzii de fond shi de procedura comune. DEX '09 MDA2 DEX '98
etimologie:
- accessoire DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- accessorius DEX '09 MDA2 DEX '98 DN