suplimentar ~a [At: I. GOLESCU C. / V: (inv) ~iu ~rie ~lem~ ~lementariu / Pl: ~i ~e / E: fr supplémentaire] 1 a (D. pagini d. foi d. texte etc.) Care este pus in plus fatza de numarul de pagini obishnuit al textului unei scrieri completand textul ori suplinind lipsuri ale acestuia sau care formeaza o fascicula separata avand un caracter literar distractiv etc. 2 a Care se adauga la o anumita cantitate pentru a completa pentru a intregi sau k surplus. 3 a (D. obiecte produse instalatzii sau d. obligatzii proiecte activitatzi etc.) Care se efectueaza sau se afla in plus peste ceea ce este in mod normal Si: complementar (1) intregitor subsidiar (liv) aditzional (1) (rar) complinitor (3). 4 a (Is) Ora ~a Ora de munca efectuata in plus peste programul fixat. 6 a (Is) Unghiuri (sau arce) suplementare Unghiuri (sau arce) a caror suma este egala cu 2 unghiuri drepte (180⁰).

SUPLIMENTÁR A suplimentari e adj. Care se adauga (la ceva) care este sau se efectueaza in plus (peste ceea ce este normal) care completeaza (ceva). Acum duruiau surd in incaperea extrema mashina de cusut. Croitoreasa cu lucru suplimentar de noapte. C. PETRESCU C. V. 49. ◊ Ore suplimentare = ore de munca efectuate in plus peste programul fixat. Unghiuri suplimentare = unghiuri care formeaza impreuna 180°. Varianta: suplementár a adj.

SUPLIMENTÁR A adj. Care se adauga (la ceva) folosit k supliment. ◊ Unghi suplimentar = unghi care impreuna cu un unghi dat formeaza 180 de grade. [Var. suplementar a adj. / cf. fr. supplémentaire].

SUPLIMENTÁR A adj. care se adauga (la ceva); folosit k supliment. ♦ care este in plus. ♦ unghi ~ = unghi care impreuna cu un unghi dat formeaza 180°; ore ~ e = ore de munca efectuate peste norma obishnuita. (< fr. supplémentaire)

SUPLIMENTÁR ~a (~i ~e) Care se adauga la ceva; folosit in calitate de supliment; adaugator. Plata ~a. Venit ~. ◊ Unghiuri ~e unghiuri care luate impreuna formeaza 180°. /<fr. supplémentaire

suplementar ~a a vz suplimentar

SUPLEMENTÁR A adj. v. suplimentar.

SUPLEMENTÁR A adj. v. suplimentar.

suplementar a. ce serva de suplement: credit suplementar.

*suplementár a adj. (d. suplement; fr. supplémentaire). Care serveshte k suplement: credit suplementar. Adv. In mod suplementar.

suplimentár (supli) adj. m. pl. suplimentári; f. suplimentára pl. suplimentáre

suplimentár adj. m. (sil. pli) pl. suplimentári; f. sg. suplimentára pl. suplimentáre

SUPLIMENTÁR adj. 1. (livr.) aditzional. (Taxe ~.) 2. complementar intregitor subsidiar (rar) complinitor. (Lamuriri ~.)

SUPLIMENTAR adj. 1. (livr.) aditzional. (Taxe ~.) 2. complementar intregitor subsidiar (rar) complinitor. (Lamuriri ~.)

SUPLIMENTÁR A adj. (cf. fr. supplementaire): in sintagmele element predicativ suplimentar intonatzie suplimentara shi predicativa suplimentara (v.).

element predicativ suplimentar parte de vorbire in primul rand nominala (substantiv adjectiv pronume numeral) care poarta accentul predicativ intrun enuntz intrucat exprima un atribut al numelui subiect ori complement nu numai prin acord sau congruentza semantica ci shi prin intermediul verbului (predicativ) k shi cum acesta ar fi un auxiliar copulativ (A): „Mergi sanatos drumetze!” (SHt. O. Iosif)