ADIȚIONÁL, -Ă, adiționali, -e, adj. Care se adaugă sau care trebuie adăugat. Taxe adiționale. Act adițional. ◊ Convorbire adițională (și substantivat, f.) = convorbire telefonică suplimentară în raport cu numărul de convorbiri incluse în prețul fix al abonamentului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionnel.

adiționál, ~ă a [At: DA ms / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr additionnel] 1 Care se adaugă la ceva. 2 Care trebuie adăugat. 3 (Muz; lpl; îs) Linii ~e Linii suplimentare.

ADIȚIONÁL, -Ă, adiționali, -e, adj. Care se adaugă sau care trebuie adăugat. Taxe adiționale. Act adițional. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionnel.

ADIȚIONÁL, -Ă, adiționali, -e, adj. Care se adaugă la urmă ca supliment. Articol de lege adițional. Taxe adiționale. – Pronunțat: -ți-o-.

ADIȚIONÁL, -Ă, adiționali, -e, adj. Care se adaugă la urmă ca supliment. Taxe adiționale. [Pr.: -ți-o-] – După fr. additionnel.

ADIȚIONÁL, -Ă adj. Adăugat ca supliment la urmă. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. additionnel].

ADIȚIONÁL, -Ă I. adj. 1. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar. 2. (chim.) de adiție. II. s. f. convorbire telefonică suplimentară față de convorbirile incluse în preț. (< fr. additionnel)

ADIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) livr. Care se adaugă ca supliment; adăugător; suplimentar. Articol de lege ~. Taxe ~e. /<fr. additionnel

adițional a. de adăogat: articol adițional.

*adiționál, -ă adj. (d. adițiune; fr. additionnel). De adițiune, adăugat: articul adițional.

adiționál (-ți-o-) adj. m., pl. adiționáli; f. adiționálă, pl. adiționále

adiționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. adiționáli; f. sg. adiționálă, pl. adiționále

ADIȚIONÁL adj. v. suplimentar.

adițional adj. v. SUPLIMENTAR.