SECUNDÁR A adj. 1. Care nu vine decat in al doilea rand de importantza mai mica; accesoriu. ◊ Medic secundar (shi s.m.) = medic care in urma unui concurs este admis sa se specializeze intro clinica; fenomen secundar = fenomen putzin important care apare in cursul unei boli. 2. Care urmeaza dupa primul; al doilea. ◊ (Geol.; shi s.n.) Era secundara = mezozoic; propozitzie secundara = propozitzie subordonata dependenta. // s.n. Ac al ceasornicului care indica secundele. [Var. secondar a adj. / cf. fr. secondaire lat. secundarius].