SECUNDÁR² A (< fr.) adj. 1. Care ocupa locul al doilea intro succesiune intro ierarhie. ◊ (GEOL.) Era s. = Mezozoic. 2. Care se plaseaza pe al doilea plan din punctul de vedere al importantzei; accesoriu (1). ◊ Propozitzie s. (shi subst. f.) ◊ Propozitzie subordonata dependenta in cadrul unei fraze de propozitzia principala din punctul de vedere al sensului. Medic s. = medic admis sa se specializeze intro clinica dupa ce a sustzinut un concurs. Vegetatzie s. (asociatzie vegetala s.) = vegetatzie care apare (dupa indepartarea prin actziunea omului a vegetatziei initziale) k urmare a dinamicii proprii a covorului vegetal (fara a fi semanata sau plantata de om) reflectand in compozitzia ei floristica influentza conditziilor locale de mediu. Se mentzine k atare k urmare a utilizarii antropice moderate; daca utilizarea antropica inceteaza tinde sa evolueze spre tipul de vegetatzie initzial daca presiunea antropica este prea mare se degradeaza. Asociatziile de pajishti folosite k pashuni shi fanetze in Romania au in cele mai multe cazuri caracter secundar fiind formate in urma defrisharii padurii sau a rarishtilor shi tufarishurilor subalpine. Sin. vegetatzie seminaturala.