COLATERÁL A colaterali e adj. Laturalnic; secundar. ◊ Rudenie colaterala = rudenie intre fratzi shi surori shi intre descendentzii acestora. Din fr. collatéral lat. collateralis.

colaterál ~a a [At: PRAV. 839 / Pl: ~i ~e / E: fr collateral] 1 Secundar. 2 (D. rude grade de rudenie) Care uneshte intre ei fratzi shi surori shi pe descendentzii acestora.

COLATERÁL A colaterali e adj. Laturalnic; subordonat secundar. ♦ (Despre rude grade de rudenie) Care uneshte intre ei pe fratzi shi surori (shi pe descendentzii acestora). Din fr. collatéral lat. collateralis.

COLATERÁL A colaterali e adj. Laturalnic secundar subordonat. Conflictul central al piesei este legat de altul colateral desfashurat intre oameni de shtiintza. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 160 5/5. ◊ Artera colaterala = ramificare a unei artere mergind aproape paralel cu ea. Din aorta prin artere colaterale se ramifica o retzea arteriala. ANATOMIA 47. Puncte colaterale = puncte ashezate la mijloc intre punctele cardinale: nordvest sudvest etc. Linie (sau ramura) colaterala = linia cea mai apropiata de linia directa la rudenii aceea a fratzilor surorilor verilor nepotzilor de frate sau de sora unchilor matushilor etc. Sint o ramura colaterala shi degenerata a Ghiculeshtilor. C. PETRESCU V. 69. Rude colaterale = rude din ramura colaterala.

COLATERÁL A adj. Laturalnic subordonat; secundar. ◊ (Jur.) Linie colaterala = legatura de rudenie care uneshte intre ei pe fratzi shi surori shi pe descendentzii acestora. [< fr. collatéral].

COLATERÁL A I. adj. situat alaturi laturalnic subordonat; secundar. ♦ (jur.) linie ~a = legatura de rudenie care uneshte intre ei pe fratzi shi surori shi pe descendentzii acestora. II. s. n. nava laterala a unei biserici. (< fr. collatéral lat. collateralis)

COLATERÁL ~a (~i ~e) 1) Care din punctul de vedere al importantzei se situeaza pe al doilea plan; de importantza mai mica; secundar. 2) (despre grade de rudenie) Care nu este in linie dreapta. 3) fig. Care are tangentza cu ceva. Chestie ~a. /<fr. collatéral lat. collateralis

colateral a. 1. ruda de alaturi nu in linie dreapta (fratzi unchi); 2. fig. care se atinge de alt lucru: chestiune colaterala.

*colaterál a adj. (mlat. collateralis. V. lateral). Afara din linia directa (vorbind de rudenie): linie colaterala. Subst. Un colateral departat. Puncte colaterale cares intre punctele cardinale k nordest sudvest.

colaterála s. f. g.d. art. colaterálei; pl. colaterále

colaterál adj. m. pl. colateráli; f. colaterála pl. colaterále

colaterál adj. → lateral

COLATERÁL adj. v. secundar.

COLATERAL adj. laturalnic marginal minor neimportant neinsemnat secundar (rar) lateral (fig.) periferic. (O problema ~.)