schima² sf vz shtima²

schima¹ sf [At: DOSOFTEI V. S. octombrie 67^r/4 / V: (inv) shi~ sti~ / Pl: ~me / E: slv скима ngr σχήμα] 1 (Irg; de obicei determinat prin „calugareasca” sau „ingereasca”; shi prin largirea sensului) Rasa¹ (calugareasca). 2 (Irg; de obicei determinat prin „calugareasca” sau „ingereasca”; shi prin largirea sensului) Haina preotzeasca. 3 (Ie) A lua (sau a imbraca) ~ma calugareasca (sau monahala ori monahiceasca) ori a se imbraca in shima ingereasca A se calugari. 4 (Ie) A dezbraca (pe cineva) de shima calugareasca A face sa renuntze la calugarie. 5 (Inv; pex) Cin² (11) (calugaresc sau preotzesc). 6 (Inv; pex) Viatza monahala sau preotzeasca. 7 (If shima) Investitura monahala. 8 (Inv) Fizionomie (1). 9 (Inv) Forma (1). 10 (Is) ~ma vanturilor Un fel de anemometru. 11 Strambatura a fetzei Vz grimasa. 12 Mishcare a fetzei ori a unei partzi a ei (care exprima ceva). 13 (Pgn; asr) Mishcare gest atitudine a corpului a bratzelor a capului (care exprima ceva). 14 (Ivr; if shima; csnp) Intentzie. 15 (Ivr; if shima) Figura de stil.

SCHÍMA² schime s. f. Ordin calugaresc sau preotzesc; cin tagma. Amarit de schima popeasca Creanga umblase pe data ce strinsese ceva bani din cartzi sashi cumpere o casutza. CALINESCU I. C. 163. Trebuia sa fie «tuns» sub numele de Nifon in schima monahala. ARGHEZI P. T. 5. ♦ Haina calugareasca.

SCHÍMA¹ schime s. f. 1. Gest mishcare expresiva (mai ales a bratzelor). Venea o femeie... care avea umbletul shi schimele unei nebune. GALACTION O. I 166. Virtuoshii ctitori de ashezaminte Unde spumega desfriul in mishcari shi in cuvinte Cu evlavie de vulpe k in strane shed pe locuri SHi aplauda frenetic schime cintece shi jocuri. EMINESCU O. I 150. ◊ Fig. Caisul era un schelet care se clatina shi facea schime izbind... incoace shi incolo. GALACTION O. I 200. 2. Grimasa; strimbatura. Fatza lui Radashca avu o schima care parea a raspunde unui spasm launtric. SADOVEANU P. M. 188. Il cerceta shi rasfrinse buza de jos intro schima de suprema compatimire. C. PETRESCU A. R. 16. Histrionii aceia intocmira ale lor jocuri fara de a cinta shi fara chiar de a face ceva schime care sa vadeasca infatzisharea teatrala a vreunui fapt. ODOBESCU S. I 40. ♦ Sens. Vederea i se intuneca shi schima cuvintelor i se pierdu in minte. GANE la TDRG. Varianta: shíma (BUDAIDELEANU TZ. 168) s. f.

SCHÍMA ~e f. rar 1) Mishcare a mainii sau a capului care insotzeshte sau inlocuieshte vorbirea; gest. 2) Contractare (voita sau involuntara) a mushchilor fetzei; schimonosire a fetzei; schimonositura; strambatura; grimasa. /<sl. skima gr. schíma

schima f. 1. gest grimasa: shi aplauda frenetic schime cantece shi jocuri EM.; 2. tagma: imbratzisha schima monacala. [De origina slavogreaca].

schíma f. pl. e (ngr. shima vgr. shêma forma haĭna figura trasatura gest; vsl. skima rus. shima. V. schema). Vechĭ (shi shima). Gest. Azĭ. Gest. schimositura strimbatura: schime cintece shi jocurĭ (Em.). Figura forma aspect: o schima misterioasa. Haĭna calugareasca. Schima cea mica rasa (haĭna) care o poarta fratziĭ; schima cea mare potcapu (carel poarta numaĭ monahiĭ). SHi shtima stahie monstru aratare ĭazma vilva pocitanie duh necurat zina de apa: oameniĭ mor shi se fac shtime (SHez. 36 31) shtima Dunariĭ shtimele mlashtiniĭ (Chir.). SHi stima (Bucov.) shi chima (Mold. nord): chima rauluĭ pe malu pirauluĭ (Cr.).

shima sf vz schima¹ corectata

shtima³ sf vz shtim

shtima² sf [At: HEM 1276 / V: (reg) schi~ st~ shtema / Pl: ~me / E: gr σχῆμα λτος] 1 (Mol; Buc) Personaj din mitologia populara imaginat de obicei k o femeie frumoasa (shi buna) care protejeaza apele padurile comorile etc. Vz zana. 2 (Reg; in superstitzii; d. animale; ie) A avea ~ A fi stapanit de un duh necurat. 3 (Reg; pex; d. animale; iae) A fi nazdravan. 4 (Mol; ic) ~mavitelor Boala a vitelor nedefinita mai indeaproape. 56 (Reg; pex) Fiintza (sau planta) careia i se atribuie insushiri supranaturale care este considerata k purtatoare de noroc. 7 (Reg; prt) Om slab shi urat. 8 (Reg) Copil neastamparat. 9 (Trs) Noroc. 10 (Trs; if shtema) Belshug de lapte la vite Si: (pop) frupt (1) mana. 11 (Reg) Presimtzire. 12 (Reg; if shtema) Secret. 13 (Reg; iaf) Fluieratura cu care ciobanii se cheama unul pe altul.

shtzima¹ sf [At: DL / Pl: ~me / E: ger Stimme] Parte care revine fiecaruia dintre interpretzii unei bucatzi muzicale shi care se extrage separat din partitura generala.

SHÍMA s. f. v. schima¹.

SHIMA s.f. (Mold.) Rasa calugareasca haina preotzeasca. Fu oprit de domnul Alexa[n]driei shi dezbracat de shima calugareasca. DOSOFTEI VS. Imbraca shima ingereasca cind slujiia sv[i]nta liturghie. DOSOFTEI VS. ◊ Expr. A lua shima calugareasca = a se calugari. Theodosie . . . de buna voie lasind imparatzia shi luind shima calugareasca au lasat in locul sau pe Leon. CANTEMIR HR. A dezbraca pe cineva de shima calugareasca = a face sa renuntze la calugarie. Dezbracindo de shima calugareasca o luase femeie. CANTEMIR HR. Etimologie: ngr. shíma.

shíma V. schima.

shtíma V. schima.

schíma (ordin calugaresc grimasa) s. f. g.d. art. schímei; pl. schíme

schíma s. f. g.d. art. schímei; pl. schíme

SCHÍMA s. v. aer aspect chip cin expresie fatza figura fizionomie grimasa infatzishare mina obraz rasa schimonoseala schimonosire schimonositura strambatura tagma.

schima s. v. AER. ASPECT. CHIP. CIN. EXPRESIE. FATZA. FIGURA. FIZIONOMIE. GRIMASA. INFATZISHARE. MINA. OBRAZ. RASA. SCHIMONOSEALA. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURA. STRIMBATURA. TAGMA.

SHÍMA s. v. figura de stil trop.

shima s. v. FIGURA DE STIL. TROP.

schíma (me) s. f. 1. Forma figura. 2. Gest grimasa mina. 3. Infatzishare aspect aparentza. 4. Naluca stafie duh rau dragaica. 5. TZinuta imbracaminte veshmint. Var. inv. shima Mold. (sensul 4) shtimà. Mgr. σχῆμα (Cihac II 696; Roesler 675; Gáldi 248). Este dubletul lui schema s. f. din fr. schéma der. schematic adj. din fr. schématique; schematism s. n. din germ. Schematismus cu var. Trans.; shematism s. n. (schema); schematiza vb. din fr. schématiser. Der. schimnic (var. schivnic shi der.) s. m. (eremit pustnic anahoret) din sl. skimĭnikŭ < skima „rasa calugareasca” (Cihac II 331; Conev 109); schimnica s. f. (pustnica); schimnici vb. (a trai k un schimnic); schimnicie s. f. (viatza de anahoret); schimnicesc adj. (de schimnic); schimonosi (var. Mold. schimosi) vb. (a deforma a desfigura; a imita a parodia) cu suf. expresiv si poate atashat direct la ngr. ἄσχημω aorist ἀσχημώνω „a se purta urit” (Murnu 50; dupa Rosetti Studii ling. 30 schimosi este ngr. άσϰημίζω); schimonoseala (var. schimonositura) s. f. (imitatzie parodie reproducere proasta; avort monstru; strimbatura grimasa); shteamata s. f. (fantasma viziune aratare) in Trans. shi Bucov. probabil din pl. gr. σϰήματα (Pushcariu Dacor. V 411) cf. shtima shi ashteamat; scheamata s. f. (Trans. trasatura umbra) var. a cuvintului anterior (glosata greshit de Scriban: „rest fragment”). Relatzia acestor cuvinte din umbra cu sb. štimati „a crede” (Iordan RF II 272) pare indoielnica.

schíma schime s. f. (Inv.) 1. (De obicei determinat prin „calagareasca” shi „ingereasca”) Acoperamant de cap purtat de schimonahi; cuculiu. 2. Denumirea slujbei prin care arhiereul sau egumenul hirotezeshte calugarii. ◊ Schima mica = slujba bisericeasca prin care cel tuns in monahism primeshte hainele calugareshti; dulama paramanul rasa mantia potcapul camilafca shi metaniile. ◊ Schima mare = slujba bisericeasca prin care un monah pregatit pentru „chipul ingeresc” devine schimonah shi primeshte hainele: dulama schima (cuculionul) analabul braul rasa mantia potcapul camilafca metaniile shi crucea. ◊ Expr. A lua (sau a imbraca) schima calugareasca (sau monahala ori monahiceasca) sau a imbraca schima ingereasca = a se calugari. ◊ A dezbraca (pe cineva) de schima calugareasca = a face sa renuntze la calugarie. 2. Tagma (calugareasca sau preotzeasca); cin; viatza monahala sau preotzeasca. ♦ Investitura monahala. [Var.: shíma s. f.] Din sl. skima gr. shima.

shíma s. f. v. schima.